UN SIMPLU TE IUBESC

Brotăceii...

Se-aud în răcorire, brotăceii,
Prin frunze ruginite, pământii;
Își scutură în noapte, înserarea,
Pe frunze ruginite, poezii...

Și-n bezna liniștită, cântă-ntruna,
I-aud în depărtare, șușotind;
Deasupra mea, agale, cetina foșnește,
Și-și plânge dorul, iarăși, povestind...

În adâncimea nopții, stele lucitoare,
Înghiață cerul, spăimântând păduri;
Se gălbenește totul, iată, vine toamna,
Înveșnicită-n amintiri frânturi...

În depărtări, brotaci-și cântă versul,
Înfrigurați, de toamna ce-a venit;
Mă-ntreb de-s, ei sau de-s o înșelare,
Căci totu-n beznă, parc-a-nțepenit...