UN SIMPLU TE IUBESC

Două stele...

Privesc ades la lună,
Și mă gândesc într-una;
La întristarea-ți mare,
Cum n-am văzut vreuna...

Văzut-am în privire,
Durerea ta cea mare;
Pe chipul de durere,
Doar lacrime amare...

De groază și durere,
Un tremur mă cuprinse;
O milă necuprinsă,
Pe mine mă atinse...

Te-am sărutat pe frunte,
Ți-am dat iarăși odihna;
În somnul tău cel dulce,
Găsitu-ți-ai iar tihna...

Cu gândul într-o noapte,
Nu ți-am primit iubirea;
Crezând ca altădată
Că-mi vrei nefericirea...

Acuma-ți simt iubirea,
Și o primesc în mine;
Și inima mi-e plină,
De lacrimi și suspine...

Nu sunt iubit de nimeni,
Decât de doua stele;
Și sunt ferice iară,
Că le iubesc pe ele...

Străluce pe-a mea față 
Dându-mi din nou iubirea;
Și-mi amintește iară,
Ca dulce-i fericirea...

Speranță și iubire,
Găsesc în ele două;
Mă luminează-ntr-una,
Când iar afară plouă...

În viscol și furtună,
Le simt îmbrățișarea;
Prin gerul de afară,
Găsesc iară cărarea...

Când lacrima îmi curge,
Simțesc o mângâiere;
Și doua raze calde,
Îmi dăruiesc putere...

Când grea e încercarea,
Le simt așa aproape;
Le simt ca doua inimi,
În greu șuvoi de ape...

Iar inima mi-e mare,
Acum cu ele două;
Și simt mai că plesnește,
Ca o ființă nouă...

Să simt doar primăvara,
Prin iarnă și furtună;
Iubirea lor de stele, 
Doresc să nu apună...