UN SIMPLU TE IUBESC

Să cred...?

Oare să fie visu-aievea,
Oare să fie-adevarat...?
Oh... N-aș putea crede aceasta,
Căci eu prea mult te-am căutat...

Prin mărăcini și vânturi rele,
Plângeam strigând în noaptea rea;
Ai apărut deodat' în cale,
Ai apărut în viața mea...

Să fii tu oare ghiocelul,
Ce îmi va răsări în piept;
Prin pături grele de zăpadă,
Spre soarele ce îl aștept...?

Parfumul tău este aievea...?
Nu pot a crede ca ești ea,
Aceea care-n vise sfinte;
Însenina viața mea...

Nu pot a crede fericirea,
Când numai neguri am avut;
Îmi pun caluș în piept ce strigă,
Că în iubire sunt căzut...

Dar pieptul meu se tot frământă,
Și-mi spune tot mereu povești;
Și vrea din nou să mă înșele,
Șoptind suav că mă iubești...

Nu vreau a crede fericirea,
Nu vreau să pier din nou în ea;
Căci a fost plină de tristețe,
Când am crezut-o eu pe ea...

Nu pot a crede zile bune,
Nu vreau sa cred în mângâieri;
În așternut plin de căldură,
Unde-aș putea prinde puteri...

Nu vreau a crede iar în șoapte,
Deși în vise mi-ai vorbit;
Că tu vei fi a mea odată,
Că eu în vise te-am iubit...

Dar a mea rugă către stele,
Către albastrul înstelat;
Prin șoaptele de vânt în noapte,
Răspuns acuma și-a aflat...

Deși nu vreau să cred nimica,
Eu te-am visat la pieptul meu;
Cum erai blândă și plăpândă,
Așa erai în visul meu...

Să cred acum în fericire...?
Să cred în mângâieri fierbinți...?
Să-mi umplu pieptul iar de doruri...?
Să plângă iar ochii mei sfinți...?

Și mii de vânturi reci și negre,
Se zbat acum în duhul meu;
Aș vrea sa piară în morminte,
Numai să am ce-am vrut mereu...

Prin iarba neagră vălurindă,
Eu mi-am dorit îmbrățișări;
Și șoapte pline de iubire,
Dar am rămas privind spre zări...

Să cred acuma deodată,
În vis deodată apărut...?
Să cred când numai de durere,
Eu parte mereu am avut...?

Să cred acum în mâna moale,
Ce am atins de două ori...?
Să cred în ochii plini de milă,
Ce m-au privit ca două flori...?

Să cred în glasul cel de ape,
Ce susură încetișor...?
Ce îl aud clipă de clipă,
Și după care-s plin de dor...?

Să cred din nou în toate-acestea...?
Dacă or piere deodat'...?
Eu aș muri atunci îndată,
Și nu voi învia vreodat'...

N-oi învia căci bătrânețea,
Mi-a înghețat inima grea;
Și primăvara mult visată,
Își face vise-n viața mea...

Nu vreau nimic ci doar o rază,
Să mângâie al meu mormânt;
Vreau mângâierea ei suavă,
Căci sunt zdrobit de-atâta vânt...

Și poate-odată eu voi crede,
Când din țărână va ieși;
Un abur dulce de iubire,
Și-atuncea mult te voi iubi...

Atuncea iar din nou voi crede,
În ce ești tu și-n ce îs eu,
Voi crede iar în fericire,
Și-al tău va fi tot pieptul meu...