UN SIMPLU TE IUBESC

Un zâmbet...

Un zâmbet, luminatu-mi-a iar chipul,
Se-nfiripă firav, crescând duios;
Părea uitat pe veci, parcă în timpul,
Copilăriei, că din ea odat' fusese scos.

Crescu încet-încet, spre colțurile gurii,
Și înflori, într-o gropiță din obraz;
Crescu, se micșoră, ca valurile mării,
Când chinuite sunt, de soare și necaz.

Zâmbiră ochii, în zâmbete frumoase,
Ce n-au gustat, sărutul niciodat',
Și pleoapele, cu gene lungi și groase;
Încep a tremura, zâmbind ca altădat'.

Zâmbi și chipul, cu tot ce îl cuprinde,
Un chip frumos, ce n-a gustat sărutul;
Dar care niciodată, nu-și va vinde,
Pe-o trecătoare sărutare, viața, totul.

Zâmbi și nasul, în fremăt ca de valuri,
Adulmecând în zare, după fericirea;
Ce-avea, să îi ating-a frunții maluri,
Dându-i în raze calde, iar iubirea.

Zâmbi cu totul cu mâini și cu picioare,
Cu inima, ce pieptu-ar vrea să spargă;
Se așternu pe mine ca într-o ninsoare,
Un zâmbet, ce-n lumină iar aleargă...