Regele e Sclavul {Yaoi}

11. Suflet

*Liam POV*

Scoala era full. Sau asa mi se parea pentru ca toti erau la intrarea in cladire.

Ieri nu am venit, deci nu stiu ce am pierdut sau ce voi avea de pierdut.

Am pasit incet spre multime si asteptam sa aud voci. Am trecut printre primele persoane, si am auzit o parte din conversatie.

-Trebumuie sa mergem la directoare.

-Poti sa ma lasi singur de aici. Ma descurc.

Glasul lui ma inmuie putin. Vreau sa merg la el si sa-l intreb ce se intampla, dar mintea nu ma lasa.

-Am incredere in tine.

Vocea aceea groasa ma trezi la realitate. Mi se parea cunoscuta. Sau nu...

-Okay!

Tonul era calm si fericit. Imi parea ireal. Am inaintat, ajungand in mijlocul multimii.

Era ciudat. Era tipul acela la care am stat cu chirie cand parintii mai erau in viata. De ce imi face asta?!

Mi-am pus gluga hanoracului negru pe cap si am pornit spre usa liceului. Am luat-o prin mijloc, normal!

Mergeam apasat si parca nimeni nu-mi observa prezenta. M-am oprit o clipa in fata lor. Invizibil, huh? Tsk..

Am continuat sa fac pasi, lovindul brutal in umar pe Drako. Macar asa sa ma observe.

Usa era in spatele lor asa ca nu m-am mai uitat in urma. Am trantit-o si am intrat in clasa. Nimeni si nimic nu misca. Era goala. Tsk..

M-am asezat in banca si mi-am bagat castile. Era probabil fix sau urmatoarea ora cand am simtit forfota. Nici de-al draqu' nu ma misc de aci! Aveam ochii inchisi si stateam cu capul pe banca. Nu imi pasa de nimic pana sa se aseze el in banca.

Ma simteam ciudat. Il vazusem in urma cu cateva minute, probabil ore, in fata cladirii cu un tip, pe care il uram; iar acum se aseaza linistit in banca, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. De ce imi face asta..?

Inca o ora de chin: sa stau cu el in banca si sa nu ne vorbim. Nici nu-l bagam in seama. Stateam cu capul pe banca si ascultam muzica. Macar asta sa ma linisteasca.

Toate orele din ziua aceea au fost la fel: obositoare. Pe la 11 si ceva, cand avusesem arte, imi dadusem castile jos. Imi placea sa desenez, deci am putut ignora prezenta lui foarte usor. Partial.

-Astazi veti schita sufletul vostru. Nu este ceva foarte usor, deci ganditiva bine la ceea ce simtiti. Strang lucrarile azi.

Dupa ce spuse asta, profa' iesi din clasa pentru a vorbi la telefon.

O ora libera!! Mi-as dori totusi sa nu ne fi dat tema asta. Nu acum.

M-am asezat la locul meu. Tot langa el e.. Tsk. Il voi ignora totusi.

Am pus o plansa curata pe suport si am inceput sa schitez ceva simplu.

Ora asta incepu sa devina ciudata. Stateam langa el si nu bagam de seama ce facea. Ma simteam putin jenat pentru ca se uita insistent la mine.

Pe la si jumate am inceput sa fac retusuri si sa accentuez umbrele. Era in creion si nu-mi displacea. Inima plina de fisuri si spinii ce le adanceau se conturau perfect in umbrele pierdute.

Usa se tranti brusc si ma facu sa tresar. Creionul lua o curba neplacuta si am oftat. Am privit in sala si ma intrebam ce se intamplase.

Incaperea era goala si ceasul arata trecut de ora 1. Am ramas surprins de neatentia mea.
Am mai stat in jur de 5 minute pana am retusat greseala si am iesit. Sau asa planuiam.

Mergand spre usa, m-am uitat si la lucrarile colegilor mei. Una dintre ele reprezenta niste maini incatusate.

-Curios..

Ma intrebam a cui este si m-am uitat la numele scris pe spate. Drako Kanata. Mi se parea ciudat deoarece dimineata parea atat de fericit, iar acum cand si-a schitat sufletul parea total ireal.

~

Cand am intrat in sala de clasa unde aveam fizica, toti ochii erau atiniti asupra mea. Profu nu ma baga in seama si continua sa predea lectia.

M-am asezat in banca si m-am uitat la Drako. Privea in gol. Ce e cu el?

Ah.. Da! Luni strang rolurile. Sper ca n-a facut schimb cu cineva..

Un zambet mi se ivi pe fata. Vroiam sa-l am. Sa fie al meu.

Soneria ma trezi la realitate. Nu am obsetvat cum trece timpul uitandu-ma la el. Am zambit vag si am inceput sa privesc in gol. Ironic huh? A trecut ceva vreme de cand stateam asa si nu ziceam nimic.

In minte imi veni desenul de la arte a lui Drako. Maini incatusate, hm?

-Cate-i faza cu desenul tau?

Glasul lui parea pierit. Probabil trist..?

-Ah! Ala!?

M-a luat pe nepregatite. Imi place asta la el, dar nu si partea din acea dimineata.

-Asta as putea sa te intreb si eu pe tine.

Tonul imi era sec si nu aveam chef sa ascult mai multe de la el.

-Ai fost iritat ca m-ai vazut cu tipul ala in dimineata asta, nu?

Aveam o usoara presimtire ca se va ajunge la asta. Tipu' asta chiar e imprevizibil.

Ii puteam vedea un mic zambet pe chipul palid. Probabil ii placea ca ma demasca. Daca ai stii cat de mult imi place cand faci asta..

-Probabil.

Un ranjet mi se ivi somnoros. Nu dormisem prea mult asa ca am inceput sa casc. Pariu ca nu se astepta la asta.

Ochii lui se marira putin cand obsrvara nepasarea mea. Sau asa credeam.

M-am apropiat usor de el. Nu parea sa-i pese de ce vroiam sa fac. Nici n-avea de ce.

Mi-am lipit usor buzele pe ale lui, si am asteptat vre-o reactie. Nimic.

M-am departat de el, si spre surprinderea mea... Rosise?

Un zambet imi aparu pe fata multumit. Macar de ar stii...

-Daca ai si stii... De ce..!

Hei guys! Cam asta a fost si cu acest capitol. Imi pare rau daca v-am plictisit cu ultimele capitole, dar nu prea am stiut ce sa scriu.

App lume! Inca astept voturi si comentarii!!

PS: In media este Liam cu schita sa.

*Deea*