Regele e Sclavul {Yaoi}

30. Amintiri

~5 ani in urma~

Soarele deja se ascunse dupa dealurile de langa oras. Strazile erau slab iluminate, iar oamenii se grabeau sa ajunga acasa pe aleiile principale.

Parcul de Sud era deja pustiu. Cativa adolescenti se mai dadeau in vant dupa distractie. Se plimbau cu skate-urile sau cu bicicletele, intrecandu-se. Un grup de cativa copii zburdau pe aleea principala. Aveau o minge de fotbal cu care se intreceau in goluri.

Un baiat destul de inalt trecu pe langa ei, razand la telefon si batjocorind tipul cu care vorbea. Baietii il cunosteau si imediat l-au luat la misto.

-Hei, gay-ule! Vin-o sa ne arat ce stii!

Nu parea sa-i bage de seama si-si continua drumul prin parc. Indignat, unul din grup ii arunca mingea in cap baiatului care vorbea.

Cei doi se cunosteau. Erau colegi de clasa, dar mereu se certau si se jigneau pe diferite teme.

-Ce ai,boule!?

Vorbele baiatului ii enervara pe cei din gasca. Acesta le arunca mingea inapoi, dar mai mult ii intaratara. Isi inchise apelul apoi incepu sa se ia la harta cu cel care il lovise.

Cei doi isi incasara pumni, si dorind sa termine mai repede, ii chemara si pe ceilalti sa-l ajute.

Ochiul ii era putin invinetit, iar buza era sparta. Castiga teren si incepu sa le imparta pumni si celorlalti, dar in zadar.

Prin zona trecea un adolescent, si asculta muzica. Pasii lui erau lenti, dar siguri. Asculta muzica la maxim in casti, si nu pare sa bage de seama lupta lor.

Ajungand in fata lor, se opri indignat. Privea cum niste tipi hartuiau un adolescent de varsta lui. Asta il infurie la culme si isi scoase brutal castile din urechi.

-Hei! Ce mai faceti?

Baiatul puse o intrebare ironica ce le atrase atentia celor cinci din gasca cu mingea de fotbal.

-Cine esti, tampitule?

Baiatul ce aruncase in urma cu cateva clipe intr-un 'trecator', iesi in fata si porni o convorbire directa cu el.

-Multumesc pentru compliment. As dori sa-l iau pe acest baiat. Se poate?

Adolescentul care era jos isi ridica cu greu privirea. Era aranjat bine si aproape se mai putea misca.

Tanrul nou-venit lua mingea care era aproape de picioarele lui si incepu sa jongleze. Il lovi mai intai pe 'boss-ul' grupului apoi pe ceilalti. Pareau uimiti de indemanarea lui, asa ca au plecat fara sa mai spuna nimic.

Il ridica usor pe baiatul de jos, punandu-l pe o banca. Scoase din rucsacul din spate o trusa de prim-ajutor si ii ingriji cat se poate ranile.

-De ce ai facut asta?

-Vroiai sa te las asa?

-Multumesc.

Il ajuta sa se ridice si mersera pana la iesirea din parc.

-Unde locuiesti?

-Nu prea departe. Pot sa merg singur. Multumesc din nou.. Ehm..

-Drako. Tu?

-Liam.

Au incepu sa rada amuzati de acest lucru, apoi isi zambira unul altuia.

-Multumesc, Drako.

-Prieteni?

-Prieteni.

In seara aia s-au despartit lasandu-si numerele de telefon. Cateva zile s-au intalnit in acelasi parc, apoi Drako l-a invitat la el. Statea la doua strazi distanta. Urmatoarele luni s-au intalnit la casa cuiva, jucandu-se vorbind, facand teme, ascultand muzica.

Iarna trecu repede, iar primavara parca le deschise un nou drum. Colegii lui Liam au incetat treptat sa-l mai tachineze,iar Drako parea multumit de eforturile sale la scoala.

Vremea ploiasa nu intarzie.

Examenele au trecut, dar Drako era tot mai strsat. Intr-o zi i-a prins ploaiain parc. Era cald, de picaturile de ploaie erau reci ca gheata.

Au inceput sa se joace in ploaie, dar in scurt timp s-au adapostit.

-Nu vrei sa fim mai mult decat prieteni?

Imediat ce ii atrase atentia lui Liam cu aceste cuvinte, il sarutase scurt pe buze,apoi fugi prin ploaia torentiala, acasa.

Zile la rand, Liam a incercat sa-l contacteze, dandu-i mesaje si sunandu-l. Nu-i rasundea. In cele din urma i-a raspuns si a vorbit.

-Alo?

-Drako..Hei. De ce nu mi-ai raspuns pana acum?

-Imi pare rau. Credeam ca ma urasti si imi dai numai reprosuri. Imi pare rau. Uita de toata chestia asta..

-Nu. Nu-i asta. Am putea sa ne vedem in parcla locul nostru?

-Ehm... Ok. Dupa ore?

-Sigur.

Ziua a trecut greu, iar arcul nu era prea plin. Era o zi ploiasa ca celelalte.

Cand s-au intalnit la cei doi brazi cazuti, nu si-au spus nimic. Parea ca erau straini unul de altul.

-Imi pare rau pentru data...

Un sarut pasional il intrerupse. Ploaia le acompaniau bataile accelerate ale inimilor.

Cand Liam se retrase, amandoi respirau greu. Au inceput sa rada, apoi s-au uitat unul la altul.

-Banuiesc ca asta trebuia sa-ti spun data trecuta.

Drako facu ochii mari apoi il lua strans in brate.

-Scuze, dar trebuie sa plec. O sa ma omoare tutorele meu.

S-au despartit apoi, Drako.a luat-o la fuga prin ploaie. Din ne atentie, cand traversa regulamentar, un sofer a pierdut controlul masinii lovindu-l din plin.

Liam ajunse si el in cateva momente. Cand il vazuse pe jos, ramase socat.

Ambulanta l-a luat in urmatoarele minute, lasandu-l singur in ploaia rece si inselatoare.

Cateva zile mai tarziu, il suna din nou, si din nou, dar nu raspunse decat robotul. Intr-o ultima incercare, cineva ii raspunse.

-Alo. Drako. Hei.. Esti bine? Te rog spune ca da! Vreau..

-Imi pare rau, dar cel pe care-l cauti, a suferit un accident grav. Are pierderi grave de memorie si nu-si mai aminteste o bucata buna de vreme. Ar trebui sa renunti.

-Nu se poate. Trebuie...

-Ca sa fiu mai exact, nu-si aminteste generala. Isi va muta domiciliul, asa ca te rog sa renunti.

Apelul a fost incheiat, la capatul celalalt auzindu-se un tiuit.

-Huh...?

Heii guys!! Sper ca v-a placut acest capitol!! Am incercat sa fac un fel de proolog, dar nu cred ca mi.a iesit. 😐

Astept pareri idei si voturi!! 😊 Multumesc mult pentru voturi!! Pwp all.

PS: In media am vrut sa reprezint peraonalitatile celor doi. 😊

*Deea*