Regele e Sclavul {Yaoi}

27. Presupuneri gresite

*Liam POV*

Sfaturile Misei mi se pareau in zadar. Totul pentru mine parea ruinat.

Satul de gura ei, am iesit din birou, mergand lenes pe holurile. Nu mai vroiam nici o problema cel putin o perioada. Doar daca era chiar ceva urgent.

Mi-am luat o guma de mestecat si am inceput sa o rontai ritmic, nervos.

Probabil voi avea o discutie cu profa, dar nu eram in stare sa mai infrunt situatii complicate.

Am deschis usa clasei usor, cercetand incaperea. Majoritatea vorbeau si radeau intre ei, si putini ma luau in seama. Nici profa nu era in sala. E bine.

Macar asa decat altfel.

Mergeam in continuare lenes, oprindu-ma langa cosul de gunoi. Spre surprinderea mea, un caiet era aruncat la gunoi. L-am ridicat apoi am aruncat guma.

Am cercetat putin coperta caietului. Mi se parea cunoscuta, asa ca l-am deschis.

Calicatura unor cuvinte aprura in mintea mea, ca un ecou al amintirilor.

De obicei eu eram cel batjocorit pe astfel de teme, dar acum... nu era al meu.

Am rasfoit cateva file, dar erau aceleasi cuvinte jignitoare: 'gay', 'futalau'. Nu le suportam.

Am dat din nou la prima pagina, cautand posesorul caietului.

Un val de furie ma cuprinse cand i-am vazut numele scris cu negru. Drako Kanata.

Tsk.. Numai la asta ii duce gandul pe cretinii astia? Asta da maturitate...

Am privit cat se poate de calm in jur, muscandu-mi puternic buza ca sa nu fav ceva necugetat.

Singurul care ma privea era tipul nimit Ricki. Si nume de fata. Daca ar si fost macar. ..

Avea un pe chip o expresie satisfacuta, plina de ura si siguranta. Deci tu ai fost...

Picioare mi se miscau mecanic, facand pasi mari spre mucosul ce radea de reactia mea nervoasa.

Ajungand aporape in fata lui, i-am aruncat cu caietul in fata lui, fara ca macar sa se fereasca.

Caietul cazu la picioarele lui, iar fata i se schimba intr-un zambet batjocoritor. Chiar vrei sa ma provoci..

-Regele s-a enervat..! Ce draguut!!

Zambetul lui se largi, iar tonul deveni sarcastic, atragand atentia asupra tuturor colegilor, cu exceptia lui.

-Stii, aparentele inseala..

M-am repezit brutal la el, tragandu-i un pumn puternic. Fara sa mai poata face vre-o miscare, cazu pe jos, langa banca mea.

Pentru o clipa credeam ca nu a vazut nimic, asa ca am continuat.
M-am pus pe el tragandu-l de guler, pregatindu-ma sa-i mai trag un pumn in moaca blestemata.

Insa ma inselasem.

Drako ma luat pe nepregatite de guler, ridicandu-ma brutal in sus si trantindu-ma de o banca.

Ce patit? Ce se intampla?

Paream picat de pe alta lume. Il priveam neincrezator si temator, dar si..sigur pe mine. Nu stiu cum, dar simteam cum comunicam prin privirile noaste.

Intr-o clipa, trupul lui se muta de langa banca si ii trase un pumn lui Ricki.

Dupa o ridicare gratioasa, merita o cadere si mai gratioasa.

Nici nu paruse ca se ridicase. Cazuse in acelasi loc, ramanand de data asta acolo.

Cand m-am uitat inapoi, Drako deja plecase si iesea din sala.

De ca ma lasa aici? Probabil meritam asta..

Am ramas inconjurat pe murmure stupide.

Priveam in gol pe usa pe care iesise. Mi se parea ca aceea era o trecere intre real si ireal, pentru ca de fiecare data dupa ce iesea pe ea, se intamplau lucruri stupide. Prea stupide.

In prag se ivi trupul cunoscut al unei femei. Am recunoscut-o imediat dupa formele sale:
Misa.

Ce mai vrea? Nu am avut destul penteu azi?

-Vin-o cu mine.

Se uita fix in ochii mei. Era serioasa. Si trista. Poate din cauza mea?

M-am dezlipit usor de banca, incercand sa-mi tin echilibrul. Zis si facut.

Am ajuns langa ea putin debusolat. Unde vom merge?

Facea pasi lenesi, si totusi putin grabiti.

-Ce este?

Nu mi-a raspuns decat ecoul holurilor, asa ca am renuntat.

Am iesit afara, mergand la ciresul din fata scolii. Era frumos, inflorit, inmiresmat. Dar niciuna din astea nu se asemana cu mine.

-Mai stii ce a fost aici..

-Da.

Raspunsul sec a venit rapid.

-De ce aduci subiectul asta in discutie?

-Penteu ca trebuie sa vorbim.

-Despre...?

-Drako. Ai grija la actounile tale, te rog.

-In ce sens?

-Daca mai facem miscari gresite, o sa-l mute. Si probabil are motive suficiente pentru asta.

-Nu vreau sa fiu o...

-Nu esti. Trebuie doar sa fii.mai precaut.

-O sa incerc.

O adiere limpede clatina crengile ciresului, scuturand petale de flori catifelate. Era ca o ploaie de de flori. Era frumos... Dar nu ca mine.

-Deci ala e..

-Din cate a zis, nu. Dar nu-l cred.

-De ce?

-E prea comun cu el.

-Stiam. Fata aia, ii tradeaza totul.

-Adevarat.

Linistea se asternu din nou. Ma gandeam daca voi mai avea sanse acum.. Probabil nu, dar trebuie sa incerc.

-Voi incerca.

Cuvinetele imi rasunaunin cap ca o primisiune facuta de mult timp. Ma intrebam daca isi mai aminteste...

-Sper.

-Nu voi mai sta in umbra. Promit...!

In coltul ochilor imi aparura niste picaturi de apa, iar fata mi se lumina. Imi apru din nou acel zambet cald de cand eram mic. Ma bucuram ca voi putea lua de la capat, dar nu va fi la fel..

Heii guys!! In sfarsit am o idee buna... Sau nu... In fine. Nu mai conteaza. E mai bine sa fie secret! 😜

Va multumesc mult pentru votusi si astept sugestii si pareri! Pwp all!!

PS: In media este Liam sub cires.

*Deea*