Regele e Sclavul {Yaoi}

12. Placere

*Drako POV*

Cuvintele spuse de el inainte sa plece imi rasunau din ce in ce mai tare. Daca ai si sti.. De ce! Ce vrea sa insemne asta?

Stateam cu barbia pe mica masuta din sufragerie, asteptand ca Josh sa termine de facut mancarea. Incep sa ma obisnuiesc cu asta...

Care ar fi sansele ca sa fi inteles gresit raspunsul?

O tava fu asezata in fata mea. Mi-am ridicat usor privirea si il puteam vedea pe Josh . Sa nu credeti ca daca e mai mare decat mine cu... Nici nu stiu cu cat! In fine. N-o sa-i spun in viata mea "domnul Josh" ok?! Ma privea ganditor.

-Ce ai mai facut azi?

Vocea lui ma trezi la realitate. Vroiam sa-l intreb acelasi lucru. Nu cred ca a stat acasa toata ziua.

-Nimic special...

O liniste se asternu peste noi. Ma intrebam care-i motivul adevarat pentru care sta in casa asa. Pe langa faptul ca intr-un moment de slabiciune l-am rugat asta.

In minte imi veni scena aia de la scoala. Ma intrebam de ce isi bate de pe acum joc de mine, si cu atat mai mult: de ce pun eu asta la suflet? Ugh..

-De ce ai venit aici?

Tresari usor, nevinovat. Nu cred ca se astepta la intrebarea asta.

Pentru o clipa am incercat sa ma gandesc la un raspuns plauzibil, dar nimic.

Am oftat scurt si m-am uitat in ochii lui. Nu pareau sa inteleaga intrebarea. Si nu cred ca aveau un strop de raspuns.

Mi-am mutat privirea asupra tavii din fata mea. Era un bol cu orez simplu, un sos intr-un mic pahar de plastic si o prajiturica simpla, ce semana mai mult a clatita intr-o farfurioara. Ce ar fi sa schimb subiectul?

-De ce-ai ales un meniu asiatic?

Josh paru sa-si muste buza inferioara pentru ca aproape de coltul gurii un firisor de sange se prelingea pe barbie.

Ugh.. Iar l-am luat pe nepregatite sau ce...?

Pleca in bucatarie fara a spune nimic. Peste tot sunt numai barbati secretosi.. Si uite latura mea gay. Cred ca icep sa devin unul... Daca nu sunt. :))

Am ridicat usor din umeri si am tras tava spre mine. Miroase delicios!

Orezul era chiar foarte bun in comparatie cum il faceam eu, si totusi, ii lipsea ceva. Ceva ce nu poate lipsi...

Vine si el la masa dupa cateva minute. Auzisem ca vorbea deci probabil a vorbit la telefon. Cine stie?!

Tava lui nu semana nici pe departe cu a mea. Avea un bol cu supa o farfurie cu ceva piure si salata verde alaturi, si spre mirarea mea, nu avea desert.

-De ce nu ai facut la fel pentru amandoi?

-Am auzit ca-ti plac mai mult pastele. Eu nu mananc.

-Atunci nu faceai paste si-mi faceai si mie la fel!

Dupa ce am tipat la el, se lasa linistea. Ma simteam jenat mai ales ca nu se mai uita la mine. S-o fi suparat?

-Hei. Imi pare rau ca m-am rastit la tine si...

-Nu-i nimic, dar... m-a surpins ceea ce ai spus.

-Ca am spus ce? Sa mancam aceeasi mancare?! E adevarat! Stam doar in aceeasi casa, deci mancan la fel!

Facusem o fata imbufnata de copil mic. Credeam ca va reactiona cumva, dar cand m-am intors spre el, arata putin ciudat: obrajii capatara un starcoziu pal, iar pupilele de marira. Am zis ceva anormal?

-H-hei. Am zis ceva gresit?

Incerca sa-si revina din transa s-si muta privirea spre podea. Trase usor de gulerul puloverului subtire cu care statea si-si acoperi fata pana sub ochi? Ce e cu el?

Cand ne-am terminat asa-zisul pranz, Josh a spalat vasele, iar eu am decis sa-l astept pe canapea.

Vazandu-l iesind, l-am chemat in living. Speram ca nu il voi deranja, dar doream sa aflu mai multe despre el.

-Ai vrea sa imi spui mai multe despre tine?

Neasteptand sa imi dea un raspuns, m-am uitat la el cu ochii aceia mari de catelus dragalas, plouat, si am inceput cu bombardamentul de intrebari.

-Deci.. Ce varsta ai? De unde esti? Ce iti place? Si ah.. da! De ce ai venit aici?

Invercam sa intru intr-un joc distractiv, si totusi, nu cred ca il amuza...

-Pai... 26 ani. Australia. Biliardul. Si nu-ti pot spune.

M-am uitat la el putin.. Confuz. Ok. Am inteles. Are 26 desi arata de 22, n-am fost niciodata acolo, habar n-am ce-i ala. Si... De cee?!

Incepusem sa fac din nou fata aia de catelus plouat si am observat ca se imbujorase din nou. Dar de ce? Din cauza mea? Nu cred. In fine...

Am renuntat repede la alintarea mea si m-am ridicat de pe canapea. Am urcat in camera mea. Nu voi obtine mai nimic de la el asa, deci mai mine o las balta pentru o vreme.

Imi trecu prin cap ca poate voi afla mai multe despre Liam, zilele urmatoare, dar l-am abandonat si pe acesta. De ce ma gandesc la el? Poate pentru ca maine il voi vedea satisfacut?! Probabil. Nu stiu nimic despre el. Nici macar Misa nu mai vorbeste cu mine. Sigur are legatura cu el. Pff..

M-am luat laptopul si m-am aruncat in pat. Mi-am pus castile si am deschis browser-ul. Vroiam sa scap de gandurile mele, asa ca am bagat un dubstep la intamplare si am deschis un joc tot la intamplare. Minutele treceaurapid pe langa mine, gandurile imi dispareau, iar somnul imi ingreunau pleoapele.

~

Soarele se ascundea tot mai mult de casele din imprejurimi, iar nori se apropiau tot mai mult de acoperisurile cladirilor. Ecranul laptopului era singurul obiect care mai lumina incaperea. Totul era negru si placut. Imi placea.

Un clinchet se auzi usor de undeva de departe, iar o silueta parca se straduia sa se apropie de mine fara sa reuseasca asta.

Simt cum o greutate imi este luata din brate. Probabil laptopul. Pe urma castileimi sunt inlaturate discret de pe urechi. Totul se auzea mult mai clar acum.

-Noapte buna, iubire.

Puteam simti cum un sarut imi este plasat usor pe buzele moi. Sigur e un vis. N-o sa ma trezesc.

Heii, guys! Sper ca nu v-am plictisit si cu acest capitol. Toturi imi pare rau daca am facut asta... Urmatorul capitol nu stiu daca va fii cine stie ce, dar planuiesc sa fac ceva cu Liam si Josh. Poate ceva distractiv... (*fata de psihopata*) Ma scuzati.

Sper ca v-a placut capitolul si astept voturi si comentarii.

PS: In media este Drako, cand se gandeste. (doar ca tipu trebuie sa fie brunet)(n-am avut alta idee)

*Deea*