Regele e Sclavul {Yaoi}

58. Sarbatori

*Drako POV*

Mi-e frica. Totul s-a schimbat radical.Chiar si dupa jumatate de an, totul mi se parea nou. Ron ne-a luat un apartament din banii aia nenorociti si trec pe la Misa foarte des. Se recunoaste absenta ei de la scoala.

Despre Emy nu stiu ce sa zic. Nu vorbeste cu nimeni si sta inchisa in ea. S-a schimbat radical. La fel si Liam. Nu mai e atat de copilaros, emotiv. Munceste mult si abea mai apuca pe acasa.

Totusi, mi-e frica.

Astazi dau examenul. Stiu. Am pierdut un an si imi pare rau pentru asta. Dar n-a fost cu intentie. Cand aveam piciorul in ghips, rana mi s-a infectat si am fost nevoit sa stau 3 luni in spital pentru ca tot mi se agrava. Se pare ca gloantele erau imbibate in otrava ce isi face lent efectul... Deci.. Mda.. 

Acum sunt bine presupun.. 

Am plecat de acasa. Ca debicei, nimeni care sa-mi ureze succes. Mai nou stau singur in casa. Liam n-a trecut de 2 saptamani. Si aproape ma simt a nimanui. Noroc cu Ron care trece pe la mine seara sa-mi spuna despre Misa.

Cand am intrat pe poarta scolii, nu credeam ca o sa fie ceva interesant, dar toti se uitau ciudat la mine, ca si cum n-as fi fost niciodata la ei sau a venit un extraterestru pe pamant. Ciudat nu? Directoarea oricum ma considera un esec. Asa si e nu?

Toti ne-am aranjat in banci si am inceput sa scriem. Nu era greu, dar emotiile ma incurcau. Asta e examenul decisiv. Nu vreau sa mai dau o data.

Dupa ce am terminat subiectele, am predat lucrarea si m-am dus sa-mi iau lucrurile. Nu erau cine stie ce. Rucsacul cu o carte veche, un telefon, prtofelul cu ceva bani in el, macar atata. Era ziua mea. Si pun pariu ca nimeni n-o sa vina. Cu atat mai mult nici nu ma astept la altceva decat un meniu la Mc si cam atat. Maxim un film. Sa zicem. Si totusi, n-am chef de film. 

Am fost ultimul ramas in scoala. Am stat la toaleta mai mult de jumatate de ora. In toaleta in care tipul ala ciudat era egoul meu.

-Inca esti aici?

O voce ma trezi din transa. Nu stiam daca visam sau nu, dar nu vedeam pe nimeni care sa-mi vorbeasca.

-Presupun ca da..

-Nu te inteleg..

Vocea incepu sa rada putin apoi se opri.

-Nici eu..

Raspunsul meu parca il puse pe ganduri.

-Stiu cum e..

-Nu mai sta aici. Totul e diferit. Trezeste-te!

-Nu pot. 

-Toti te asteapta..

-Ce..?

Nici un raspuns. Simteam cum iarasi ma simt singur.

Deodata, cineva ma lua in brate. Nu stiam cine e. Nici nu vedeam. Era numai intuneric. Ca de fiecare data cand acel tip vorbea cu mine. 

-Toti iti sunt alturi.. Dar.. Te rog.. Nu mai uita..

Totul disparuse. Nici imbratisarea nu mai exista, nici acea tristete in care eram invaluit pana acum. Vroiam doar sa ies si sa-l vad pe Liam. Mi-era dor de el. Vroiam sa vorbesc cu el. Macar putin... 

O lacrima imi strabatu obrazul si am inceput sa alerg spe iesire. Nu vedeam pe nimeni in si am continuat fuga mea. Poate nu vedeam atunci.. Dar cand am ajuns aproape de poarta un fior ma cuprinse.. Lacrimile nu vroiau sa se mai opreasca. Eram un copil mic. Un copil care isi doreste sa-i vada pe cei drag, si cand ii vede, nu mai stie ce sa faca sau spuna.

Am inceput sa alerg si nu m-am oprit pana nu i-am luat in brate la olalta si fara sa cadem. Nu stiam ce e mai frumos.. Sa-i vad pe toti, sau sa-i simt alaturi. Chiar nu mai stiam..

-La multi ani, iubire..

Cand l-am auzit pe Liam, l-am cuprins in brate, strangandu-l cat de tare puteam sa nu-l mai pierd.. Nu vroiam sa mai pierd pe nimeni. Nimeni care sa-mi fie drag si sa nu mai pot fara el.

-Da..

Mi-am luat fata din umarul sau si l-am sarutat apasat. Nu-mi pasa de cei care treceau pe langa noi si se uitau cu priviri amenintatoare. Il vroiam doar pe el..

-Nu ne face geloase acum!

Emy se trezi imbufnata de iesirea mea. Stiu cum se simtea si am inceput un mic raset. Era perfect..

-Cum a fost examenul..?

-De ce vorbim despre asta acum? Deabea te-ai intors.. In plus esti doar a mea acum!

La fel si Liam. Era doar al meu si nu-l voi lasa pentru nimic in lume.

-Sarbatorim sau nu?

Nu credeam ca se va intampla asta, dar am petrecut pana seara intr-un bar si abea de-am ajuns acasa ca am adormit cu totii imbracati, probabil si murdari de la bataia cu sampanie, dar fericiti si nu vroiam sa uit aceasta zi. Misa s-a intors, iar Emy nu era deloc suparata pentru asta. Din contra. Era ca si mine cu Liam. Perfect. Toti in acelasi loc.. si in acelasi pat.. dar inpacati si fara nici o grija pentru lucrurile ce vor urma. Chiar daca nu erau prea bune.

Sa traim momentul si apoi ma discutam. Va iubesc, prieteni!