25. Nelamuriri

787 70 1
                                    

*Liam POV*

Capul ma durea, nu de la impactul cu acea persoana, ci de la cel cu podeaua. M-am ridicat incet, pentru a nu inrautati durerea, apoi m-am uitat la tipa care era intinsa pe jos. Nu parea a fi constienta.

Era o fata destul de draguta, si cred ca am vazut-o intr-o pauza la clasa noastra. Parca il cauta pe..Drako. Numele lui imi starni dezgust. El. Si tipu ala. Deja era prea mult. O sa si-o ia.

M-am aplecat spre tanara si am miscat-o putin de umeri. Dupa cateva incercari, primisem un maraiat drept raspuns. Parea ca o doare ceva.

-Hei.. Esti ok?

-M..mm. Ce.. Auch... Ca..pu...

Nu numai pe ea ma durea, dar se pare ca ea nu e obisnuita cu asa ceva.

Am ridicat-o incet. Incepusem sa-i controlez punctele sensibile si sa vad daca e ceva grav. In afara de o lovitura foarte puternica la cap, nu avea nimic.

Am luat-o in brate cu greu. Echilibrul nu-mi revenise, deci era catastrofal. La inceput se zbatu moale, dand la intamplare cu un brat, dar inceta si se lasa moale.

Drumul pana la cabinetul medical nu era lung, dar era chinuitor in starea asta. Asistenta nu era acolo, iar elevul de garda se uita ciudat la noi. Abia acum vedeam si la ce. Aveam buza umflata, iar ea era plansa. Nimic special, nu..?

Am lasat-o pe pat, mi-am luat un calmant si am plecat. Am vrut sa plec de la scoala, dar nu puteam. El probabil era in clasa, nepasandu-i de nimic, iar eu trebuia sa vorbesc cu sor-mea.

Urcatul nu a fost atat de greu, dar cand am ajuns la biroul ei, tot corpul imi era molesit. Am intrat direct. Nu mai puteam sa astept.

-Misa.

Tresari vizibil cand ma vazu. Probabil crede ca m-am batut cu cineva. Ma privi putin suspect. M-am trantit pe un fotoliu, apoi am oftat sonor.

-De ce ai venit?

-Ce ai vorbit cu ei?

-Cu Josh am discutat despre Drako. Baiatul a ajuns la sfarsitul conversatiei, asa ca au plecat de indata.

Corpul prinse energie. Am ramas surprins pentru o clipa, apoi nervozitatea ma cuprinse. Bateamritmic din picior si imi venea sa turui o gramada de chestii. Dar n-aveau rost.

-Nu ma mintii!!

Tonul imi era intre furie si o satisfactie. Dupa mult timp simteam acest lucru. E atat de minunat..

-Nu te mint. Si nu mai vorbi cu tonul asta.

-Ba da. Spune-mi ce ati vorbit. Te rog.

Simteam cum acea furie se transforma in teama, iar satisfactia disparu, lasandu-ma cu o nervozitate surda.

-Am vorbit despre Drako Kanata. Atat. Si nu ai dreptul sa sti un astfel de lucru.

-Ba da. Esti sora mea. Si.. Ah! Da! Daca se poate, as dori sa-mi raspunzi la intrebarea asta: dece aia doi s-au sarutat in fata cladirii?

Misa ramase muta. Privirea ei o ocolea pe a mea in mod neobisnuit de ciudat. Cauta o scuza.

Parea ca roseste pentru o clipa, dar tristetea aparu in locul ei, aproape invizibil.

*Misa POV*

~FlashBack~

Un ciocanit ma facu sa tresar. am dat acordul si intra un barbat destul de tanar cu chipul angelic extrem de cunoscut. Josh.

-Spuneti.

Tonul imi era formal, neflexibil. De ce a venit aici?

-Buna, Misa. Nu ne-am vazut de mult.

-Adevarat. Ce doresti?

-Un transfer. Vreau ca Drako Kanata sa fie transferat din acest liceu.

-As dori un motiv plauzibil, daca se poate.

-Desigur. Invatamant prea putin avansat pentru studiile lui.

Am inceput sa cotrobai, putin nervoasa, printre fisele imprastiate pe birou.

-Sigur este acest motiv?

-Bineinteles. De ce as avea alt motiv?

-Poate pentru ca va lipseste jucaria?

-Nu stiu despre ce vorbiti.

-Ba da. Stiti. Trebuie sa ramana aici.

-De ce? Vrei sa fie neaparat o jucarie, nu?

-Este a ta in primul rand.

-Nu cred.

-Stiu ce zic.

Simteam cum s-a inteles ceva gresit in ceea ce spusesem.

Un ciocanit se auzi si am dat din nou acordul. Era Drako. Probabil ascultase...

-M-ati chemat..

-Da. Dar am vorbit cu domnul despre asta. Nu mai este nevoie. Puteti pleca.

Dupa ce au iesit, m-am dus la fereastra. Aveam nevoie de aer, dar eram curiosa. Nu inteleg de ce e asa... Probabil ma vede mai responsabila si nu mai sunt de nasul lui.

Am ras la gandul asta. De nasul lui. Cuvintele astea erau melancolice.

Vad cum cei doi ies si se opresc sub cires. Imi venea sa rad in hohote(lol) dar m-am abtinut si m-am multumit cu un zambet sarcastic.

Nu dura mult si Josh l-a sarutat. Si cica, nu e o jucarie. De cate ori trebuie sa-i explic unei persoane ca o citesc?

S-au despartit. L- am privit pe Josh cu dezgust. Tarziu am observat ca Drako ma privea nedumerit, asa ca am plecat de la fereastra.

-Oamenii sunt intradevar ciudati: sentimentele, felul de a gandi, de a face lucrurile sa para cu totul altfel...

Imi placea cand spuneam cu voce tare ceea ce simteam. Ma relaxa.

~EndFlashBack~

-Imi explici?

Vocea lu frati-miu ma scoase din transa. Momentele de visare au revenit. Realitate pe tava!

-N-am ce sa-ti explic.

-Ba da. Ce legatura este intre ei doi?

-Asta chiar nu stiu. Probabil este un tutore.

-Nu te cred.

-Fa ce vrei. Tu ai de pierdut.

Cuvintele imi iesira pe gura fara sa gandesc. Nu va fi bine.

-Ce voi pierde?

-Uita!

-Spune!

-Pe el. Il vei pierde daca te mai comporti asa. Pana la urma ai reusit?

-Da. De ce? Cum?

-Bravo. Cu indiferenta asta. Nu-l mai trata cu indiferenta. Cauta-i inima.

-Asta incerc. El pare distant. Nu intelege nici un mesaj... Chiar o ia in serios...



Hei guys! Sper ca v-a placut! ^^ Si inca o premiera!! *Misa POV*!! Sper ca a iesit.. In fine.. Pwp pe toti si love quot.!!

PS: In media este Misa rosind :))

*Deea*

Regele e Sclavul {Yaoi}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum