Regele e Sclavul {Yaoi}

19. Actul

*Drako POV*

Tavanul e asa alb... iar peretii asa murdari. Cum poate exista un asemenea contrast?

Holul era gol si asteptam sa se su e de iesire. Statusem peste 20 de minute in biroul Misei dupa ce plecase ea. Liam nu stiu ce facuse, dar parea amenintat cand tipa ii vorbi.

Treptele erau reci si incepusem sa amortesc. M-am ridicat in sezut si m-am sprijinit de perete. Macar asa e mai comfortabil.

In minte imi veni scena de la marginea treptelor si micile saruturi pe care Liam reusi sa mi le planteze pe buze. Nu era doar atat. Era si faptul ca Josh parea ca-mi ascunde ceva foarte important. Nu puteam sa-mi scot din cap nici saruturile lui. Erau ceva de neuitat. Igh... La ce pot sa ma gandesc.

M-am ridicat in picioare si am calcat apasat pe treptele uriase, indreptandu-ma spre sala de clasa.

Mi se parea ca drumul dureaza o eternitate, si pasii n-au nici un rost. Ma gandeam la ce tocmai spusesem. Faptul ca voi deveni, pardon, sunt sclavul lui, nu ma schimba cu nimic. Si nimeni n-o va face.

Ma intrebam ce inseamna cu adevarat un sclav si care ar fi rostul lui. Pana la urma ce trebuie sa fac aici? In jocul acesta stupid...?

Sunetul enervant ce arata ca ora s-a terminat, se auzi iar in intreaga cladire ca un ecou lung, ca si cum nimeni n-ar mai fi in ea.

Un click se auzi, iar usa salii in fata careia stateam se deschise incet. Profa se uita o clipa la mine, partial suspicioasa, dar calma. Isi retrase privirea si se indrepta spre cancelarie cu un oftat scurt.

-Ai grija de ceea ce faci.

Nu mai spuse nimic si-si continua drumul linistita ca intotdeauna.

Am intrat intrat in clasa. Spre surprinderea mea, colegii nu ma mai ceretau ca altadata. Am rasuflat usurat si m-am indreptat spre banca mea. Ma mir ca sunt atat de indiferenti.

Mi-am tras scaunil si m-am asezat precaut. Nu se stie niciodata la ce sa te astepti din partea acestor idioti.

Mi-am pus castile in urechi. Preferam sa nu ascult nici o barfa, sau orice altceva care sa ma irite.

Langa mine se auzi o bufnitura puternica. Am tresarit. Frate, ce draqu are?

Mi-am intors capul spre el dorind sa-i adresez o privire nervoasa. Dar la ce m-as fi putut astepta?

Pe jos era Liam, cu scaunul in spatele lui, vaitandu-se de cur.

-Cine a facut gluma asta stupida?

Vocea mea rasuna in toata clasa, atragand atentia tuturor. De ce am facut asta ma rog?

M-am ridicat in picioare calm. Si m-am uitat prin clasa. Cativa chicoteau, altii priveau amuzati, iar unul, dintre toti, zambea triumfator.

M-am indreptat spre el mai calm ca niciodata. Ma privea ciudat, ciudat de calm.

M-am oprit in fata lui. Acum era curios de urmatorul pas pe care urma sa-l fac.

Simteam cum in spatele meu toti ma priveau, asteptand vre-o reactie din partea mea. N-o sa va dau ce vreti.

-Incearca sa nu mai faci glume tampite. Nu stii niciodata ce va urma dupa.

Tresari si ma privi insistent.

M-am intors si m-am asezat in banca. Profa intrase in sala cand i-am spus ce aveam de spus lui Marc, as ca am ales sa nu fiu violent.

Mi-am scos un caiet din rucsac si l-am deschis la final.

-Nu trebuia sa faci asta.

Liam parea ca vrea sa ma linisteasca. Sunt deja linistit!

-Motiv?

Am scos un creion si o guma dintr-un buzunar al acestuia. Creionul incepu sa se miste rapid coordonat de mana mea pe suprafata hartiei.

-Ma descurcam si singur.

O linie apasata se trasa parca singura printre celelalte mai fine. Igh.

-Nu prea se vede.

Am luat guma si am sters acea portiune gresita.

-In fine. De ce nu ai fost ora trecuta aici?

M-am oprit din nou din schitat. De ce e atat de curios?!

-Am avut treaba.

Cuvintele mele ieseau ferme. Este ca si cum spuneam tot ce e de stiut, dar cu o anumita limita.

-In fine. Eu am venit in clasa si nu te-am vazut.

Crezi ca imi pasa?

Am continuat sa schitez liber, negandindu-ma la ceea ce va iesi. Doar va iesi.

Profa nu ma baga in seama. Odata ce nu deranjez ora n-are ce sa-mi reproseze.

O alta pauza incepu, iar forfota continua sa ma nelinisteasca. Desenul meu era gata, si totusi nu stiam ce facusem. Pare a fi un tip ce nu poate spune nimic. Ciudat..

M-am ridiat de pe scaun, dar cineva m-a oprit, tragandu-ma de brat.

-Te-as ruga sa vi in camera Jocului, se poate?

Huh...? Acum ce mai vrea?!

L-am privit o clipa si am dat scurt din cap. Mi-am tras mana si am insfacat caietul. Am pornit spre usa si m-am dus la dulapul meu. Mi-am pus caietul acolo si am stat putin pe ganduri.

Incepem de pe acum..? Bine. Hai sa vedem cine castiga.

Un ranjet mi se ivi pe fata si m-am indreptat spre camera aia stupida.

Usa era deschisa, asa ca am intrat fara sa mai anunt prezenta mea. Pe un fotoliu statea Liam si butona la telefon. Pentru asta m-a chemat? Intrebarea asta sarcastica imi dadu de gandit. Ce persoana am devenit..

-Ia loc.

M-am conformat cererii si m-am asezat. Nu parea sa fie agitat. Imi place atitudinea asta.

-De ce m-ai chemat?

O pauza iritanta aparu intre noi. Nu poate sa existe si vre-un moment mai normal?

-Sa iti dau o sarcina. Si asta va fi valabila pe tot parcursul jocului.

-Care ar fi asta?

Vocea imi era suficient de calma incat sa ascund teama. Vrei...?

-Vreau sa ma distrezi aici in fiecare zi. Si stii cum.

Hei guys! Sper ca v-a placut acest capitol. Nu a fost cine-stie-ce, dar na! Nu sunt cu ideile geniale. In fine.

Multumesc din nou pentru voturi si astept pareri si sugestii. (Ma scuzati ca sunt asa insistenta 😋)

PS: In media e desenul lui Drako.

*Deea*