Regele e Sclavul {Yaoi}

32. Legaturi

*Drako POV*

Chiar daca stateam singuri, in aceeasi incapere, Liam era distant.

Statea aplecat la fereastra larg deschisa. Parea melancolic. Ma intrebam ce a patit.

Se intoarse cu fata spre mine si ma privi cercetator. Expresia fetei i se schimbase intr-un fel de nemultumire si regret.

-Vroiam sa vorbim despre tine.

Imi atinsese coarda senaibila. Banuiesc ca stie ceva.. nu?

-Unde vrei sa ajungi?

Puteam vedea cum curiozitatea lui parca vroia sa ma infulece.

-Banuiesc ca vreau doar sa te cunosc mai bine.

Iar ceva imi spune ca nu.

In fine..

-Am locuit cu tata. Acum nu mai este, asa ca am ramas singur. Locuiesc cu un prieten de familie. Am note bune si cam atat.

Se lasa linistea. Parea ca vrea mai mult, dar nu cred ca puteam.

-Acum e randul meu, presupun.

-Asa cred si eu...

-Sunt un badaran. Inca de mic ma luam la bataie cu copii mai mai mari. Am ajuns la un moment dat sa fiu salvat de cineva. Era de treaba. L-am intrebat daca vrea sa fim prieteni, iar el acceptat cu draga inima. Am fost de nedespartit. Pana in primavara acelui an.

Cuvintele lui parca doreau sa scoata ceva la iveala. Ceva din mine credea ca vorbeste aiurea, dar celalta accepta asta in totalitate.

-Acel prieten a avut un accident grav si mi-a fost interzis sa mai vorbesc cu el. Din cate am inteles are pierderi de memorie.

Ceva nu se lega. Parea absurd. Imi aduceam vag aminte de o bufnitura puternica, apoi salonul spitalului.

-Imi pare rau.

-N-ai de ce. Nu-i vina ta.

Nu e vina mea? Adevarat. Dar asta nu schimba nimic. Ma simteam vinovat pentru ceva.

-Cum il chema?

Vocea imi era gatuita, lipsita de vlaga. Totusi umbra aceea de curiozitate schimba atitudinea.

-Inca il cheama. Drako.

Ceea ce tocmai spusese nu era real. Nu avea cum. Trezi in mine furia, dar si indignarea.

-Nu mai incerca sa insinuezi nimic!

-Nu incerc sa fac nimic altceva decat sa-ti spun adevarul.

-Nu te cred!

-Atunci intreaba-l pe iubitul tau tutore, Josh. El a fost cel care m-a sunat sa nu mai iau legatura cu tine!

Nu poate fi adevarat. Am sarit la el si i-am tras un pumn in fata. Se dezechilibra imediat, aproape cazand pe fereastra.

L-am tras inapoi. Nu vroiam sa am probleme.

In minte imi venira niste scene cu un sarut langa doi brazi, apoi ploaie... Si un accident.

Nu are cum.

M-am intors si am plecat. Se sunase, deci m-am dus in clasa.

Mi-am luat rucsacul si am iesit din sala. Am luat-o pe scari, aproape ciocnindu-ma de o fata. Semana cu Emy, dar nu am bagat de seama asta.

Curtea era goala. Am iesit pe poarta liceului si am luat primul autobuz spre parcul de Sud.

Vreau sa verific ceva.

*Emy POV*

Clopotelul se auzi mai incet ca de obicei si aproape intarziam la ora.

Am luat-o la pas can am vazut ca-i si zece si am puat-o la goana pe treptele imprevizibile.

Cand sa dau sa urc la ultimul etaj, m-am tamponat de cineva. Era un top inalt cu parul mai mereu ciufulit si cu ochii aia cu niste pete vinetii dedesupt. Drako?

Am ramas pe loc si m-am intors. Disparuse. Vroiam sa il intreb ce are, dar cu siguranta nu voi primi nici un raspuns.

M-am grabit mai mult, dar de data asta la clasa lui. Cand am deschis usa, murmurele invaluira clasa, atragand atentia profesoarei.

Am incercat sa o ignor si i-am cautat pe cei doi cu privirea. Era doar Liam in banca iar langa el, un loc liber.

-Cauti pe cineva?

Vocea profesoarei imi atrase atentia. Cautam un raspuns plauzibil ca sa-l scot si pe Liam din incaperea aia.

-Da. As dori sa vorbesc cu Liam despre clubul de Bascket. M-a trimis antrenorul.

Ce mai minciuna. Totusi, parea sa ma creada. I-a facut semn lui Liam care se holba la mine. Parea total confuz.

S-a ridicat ascultator si m-a urmat pe hol. Ma mir ca macar atat poate face bun.

Am coborat la parter, dar el a ramas pe ultimele trepte.

-De ce m-ai adus aici?

M-am oprit. Dar tot cu spatele am ramas. Nu te gandesti la nimic.

-Ca sa vorbim.

-Nu vreau sa intru in echipa de bascket.

-Nu pentru asta te-am chemat aici.

Se uita crucis la mine de parca as fi o nebuna si as vorbi despre vrajitoare.

-Ce vrei de la Drako?

Pentru cateva clipe, ma privi surprins de intrebare, dar stia mereu ce sa zica.

-Ceea ce probabil vrei si tu.

-Si anume?

Mereu.m-am gandit ce vrea de la el, dar niciodata ce vreau eu.

-Daca nu stii, atunci gandeste-te.

-La?

-Ce vrei de la el.

-De ce nu vrei tu sa-mi explici?

-Stii.

Se intoarse si incepu sa urce in liniste.

-Il vrei nu-i asa?

Hei guys!! Sper ca v-a placut acest capitol. Abia astept sa scriu urmatorul capitol. ^^

As dori sa-mi scrieti pareri despre aceasta carte si sa-mi sati idei. Nu prea mai stiu ce sa scriu si cred ca o sa termin cartea in curand.

PS: In media este supararea lui Drako.

*Deea*