Regele e Sclavul {Yaoi}

38. Miracle

Stateam in pat de mai bine de 4 ore si nu puteam sa adorm. Ce este cu mine?

Ma gandeam la diferite posibilitati de a intra in vorba cu Liam: sa-i cer caietul, sa-l intreb despre un club de sport, sa-l intreb de week-end, sa.. What? De ce de week-end? La ce draqu ma gandesc? Igh..

Am incercat sa ma relaxez, si sa nu ma mai gandesc la nimic. Pana maine macar...

~

Mi-am deschis ochii. Capul ma durea ingrozitor, iar profa nu inceta sa tina predici. Liam nu venise la prima ora. Ce norocos. Macar poate dormi. Totusi am timp sa ma mai gandesc.

Cand soneria se auzi de pauza, am iesit pe hol, sa-l caut. Speram sa-l gasesc repede.

Cobor la parter, si il vad pe partea cealalta a holului. Avea o carte in mana, iar rucsacul de pe spate era deschis.

-Liam!

Vocea mea de abea s-a auzit pe holul aglomerat. Nu avea cum sa ma auda. Facea in continuare pasi, urcand pe partea cealalta.

Am inceput sa alerg printre elevi, ca si cum as fi o furnica printre oameni. Da. Vreau sa ajung la el. Vreau sa-mi cer iertare.

Am urcat pe trepte gafaind. Nu cred ca o sa mai respir mult timp.

Mi-am intors privirea, cautandu-l. Erau prea multi pe hol. Nu puteam distinge totul.

Am imcontinuat sa merg, dar parca era in zadar. Mi-am intors capul si l-am vazut intrand intr-o sala. Camera de Jocuri?

L-am urmat, si am intrat in incapere. Statea la fereastra si privea in gol, iar rucsacul lui era langa el.

-Hei.

Nu mi-a raspuns. Nu imi da atentie. Nu cred ca vroia sa ma vada.

-Hei. Imi cer scuze pentru ieri. N-am crezut pentru ca a fost brusc.

Ma ignora in continuare. Ma simteam prost si nu stiam ce sa-i zic.

S-a intors spre mine si mi-a zambit. Zambetul acela ma facea sa am incredere... sa ma simt in largul meu.

-Nu-i nimic. Ma bucur ai inteles.

L-am privit stanjenit de situatie. Sper ca acum sa aiba incredere in mine.

-Liam, eu..

Nu am reusit sa terminbce vroiam sa spun ca se apropie de mine, lipindu-si buzele de ale mele. Erau moi si dulci. Si parea atat de real...

Nu prea stiam cum sa reactionez. Ma intrebam daca asta o facea din interes sau...

-Te iubesc, Drako.

S-a departat usor de mine, lasandu-l sa-l privesc. Nu arata nimic amagitor. Si nici nu vroiam sa fie asa. Dar niciodata nu poate fi cum vrei tu. Sau da...?

Atentia lui si-o indrepta in alta parte. Undeva in spatele meu. Nu parea prea relaxat, dar amdecis sa nu spun nimic.

-Imi cer scuze ca va deranjez..

O voce familiara se auzi din spate. Parea iritata si confuza.

M-am intors si amvazut-o pe Emy. Parea ca are lacrimi in ochi. De ce..?

-Nu ne-am vazut de mult.

Liam era sarcastic. Si nu imi placea. Nu imi placea ca face in astfel de momente.

-Eu o sa plec.

Sunetul pasilor se indreptau spre usa si nu parea ca au vre-o retinere. Nici nu cred ca o saaiba asa ceva vreodata. Nu in situati ca astea.

In fata mea a ramas in continuare Emy stand in pragul usii, inca nelinistita, privind parca prin mine.

-Hei..

-Ce a fost asta?

Ce asta?

Incercam sa procesez, dar nu imi venea in minte nici o scena, cu atat mai putin un raspuns. De ce e atat de busolata?

A facut un pas si a trantit usa in urma ei. Sigur e foarte iritata. N-am vazut-o asa niciodata.

A inceput sa faca pasi mari si apasati. Nu cred ca va fi chiar ok..

Ceva fierbinte mi se lipi de obrazul drept. Ceva fierbinte si moale.

-De ce esti prost? De ce nu vrei sa intelegi ca te iubesc..?

Cuvintele ei erau mai mult ca o soapta, dar erau apasatoare. Nu m-am gandit niciodata la asta. Nu m-am gandit niciodata ca ea ar tine la mine in felul asta..

Isi lasa usor capul injos, si-si lipi fruntea de pieptul meu. Suspina. Nu este genu care sa-si arate sentimentele in public, in ciuda episoadelor din aceasta incapere.

-Esti..?

Cuvintele imi ieseau ca niste aburi intr-o zi friguroasa de iarna. Nu stiam cum sa continui.

-Il iubesti pe el nu-i asa?

Sa-l.. iubesc..? Nu prea cunosc sensul cuvantului. Nu..l-am experimentat niciodata. Parintii nu erau langa mine ca sa ma simt iubit. Eram mereu singur. Singur intr-o lume pustie.

-Eu.. Nu stiu..

Chiar nu stiam. A iubi este a sta cu cineva.. sau a tine la cineva..?

O usturime slaba imi strabatu obrazul stang. Ca si cum cineva mi-ar da o palma. De ce..?

-Nu intreba. O meriti. Mai bine nu m-ai minti pe fata.

-Eu nu..

-Stii foarte bine. Spune-mi in fata ca nu-ti pasa de Liam. Spune-mi ca nu simti nimic pentru el. Stii, nu te cred. Nu de data asta.

Tonul ei era nerabdator si plin de furie. Nu-mi placea cum suna. Era ca si cum si-aropri lacrimile sa curga in voia lor. Poate n-o cunosc atat de bine pe cat cred. Poate tot ce a fost pana cum a fost in zadar..

Isi ridica privire, privindu-ma fix. Avea ochii inlacrimati si plini de tristete. Si totusi.. zambea.

-Dar.. te iubesc.

*Deea*