Regele e Sclavul {Yaoi}

36. Pagube

*Josh POV*

-Omule! Tu nu intelegi? N-avem dovezi!!

-Si ce vrei sa fac?

-Nu stiu! Tu ne-ai bagat in asta!

De cateva ore stau tipii astia stau pe capul meu. Inca nu inteleg ca nu stiu ce sa mai fac. Am scapat de probe. Acum martorii.

Cred ca o sa mearga mai intai la familie, apoi la locul de munca.

-Frate! Am rezolvat cu masina. Mai mult nu trebuie.

-Ba da. Banii.

-Ti i-am dat! Chiar dublu!

-Platesti riscurile, tinere.

-Sunt doar cu trei ani mai mic.

-Gata baieti. Josh. Sper ca ai de unde sa ne dai plata.

-V-am dat! Cat mai vreti?

-Cat timp avem de belele cu politia, ne dai.

-Daca nu, te dam in vileag.

-Sunteti niste tipi... Cat mai vreti?

-10.000

-Serios? E de trei ori suma initiala.

-Scuze, bro. Riscurile.

Tsk.. Ma cert cu tipii astia doi de trei ore. Ma cac pe ele de riscuri. Le-am dat deatul. Cat mama dracului mai vor?

Roger a dus mana la spate, unde isi tinea pistolul. Trec si la d-astea?

-Bro. Ne-ai cerut favoarea. Plateste-o.

-Mai dati-mi timp.

-Ti-am dat destul, Josh. Cat mai vrei?

-Pana rezolv cu pustiul.

-Care? Fiul lor?

-Da a cui? A lu ma-ta?

-Bro. Vorbeste si tu clar.

Am iesit din incapere si am luat o genta din hol. Cei doi inca erau in spatele meu urmarindu-mi orice pas. Trebuie sa pun mana pe pistolul ala nenorocit.

-Bro. Ce vrei sa faci?

-Stati linistiti. Nu va fraieresc.

Am pus geanta pe cea mai apropiata masa si am deachis-o.

-Sper ca va ajunge pana data viitoare.

-Cat?

-5.000

-O sa ne-o platesti fraiere.

-Fraieru asta v-a scapat de belea tampitilor.

Si-au intors privirile spre mine, parca vrand sa ma impuste.

-E de ajuns.

Venim intr-o saptamana. Ne dai pe toti.

Au luat geanta, au inchis-o si s-au intors spre usa.

-Daca va mai fi o saptamana.

Am luat pistolul din suporul mesei si am tras in cei doi. Nu meritau nimic. Oricum trebuia sa schimb covorul.

Au cazut unul peste altul, lasand geanta de o parte.

-Sigur o sa mai fie o data viitoare.

Am luat geanta si am dus-o sus. Am bagat restul banilor, apoi am pus-o in dulap.

-Pana si pustiul ala va plati.

*Drako POV*

Am stat privindu-l cum se departeaza pana a disparut. Urma o perioada grea. Si stiam sigur asta. Trebuia sa ma pregatesc si sa imi pun in ordine sentimentele. Asta daca pot.

Am luat-o spre casa. Gandeam prea mult ca sa-mi dau seama pe unde merg sau pe langa cine trec. Acasa stiu ca nu ma astepta cineva in mod special, dar tot mergeam repede.

Vroiam in pat mai repede. Vroiam sa dorm cat mai mult. Vroiam sa scap de tot ce gandeam.

Capul ma durea ingrozitor, asa ca de cand am deschis usa la casa si pana am inchis-o pe cea a camerei a durat o eternitate.

Nu am vazut pe nimeni si nimic special asa ca m-am culcat rapid, adormind profund.

~

Ma bucuram ca am venit tarziu la clasa: am scapat si eu o zi de barfe. Dar problema e alta: Anchetatorii ma cauta la biroul directei. Ce s-a intamplat acum?

Toata pauza am tremirat pana m-a luat Liam cu el la Misa. Cred ca el e singurul care m-a putut linisti cat de cat. Pana am intrat in birou.

Am inceput din nou sa tremur, de data asta mai silentios, fara a atrage priviri asupra mea. Ceea ce era deja.

Un barbat a facut un pas in fata si mi-a aratat o poza cu cei doi. Cei doi... Nu era vorba de baiatul de ieri...? Cum..

-Sunt parintii tai, nu-i asa? Stii cumva ce au facut sau cu cine au vorbit inaintea accidentului?

-Huh...

-As dori sa-l luati mai usor. Este inca socat...

Din cealalta parte a incaperii, vocea Misei arata mila, dar si amagire.

Nu-i adevarat. Nu sunt slab. Nu am fost...

-Cum doriti.

S-a uitat lung la Misa, indignat de actiunile ei, apoi la mine. Avea ochii goi, goli de orice emotie. Probabil a avut prea multe si a renuntat la toate.

A facut inca un pas spre mine si mi-a intins fotografia in mana. Pareau mai tineri decat erau. Unii credeau ca-s fratii mei. Dar nici chiar asa.

-Avem nevoie de probe pentru ancheta. Daca stii ceva te rog sa ne ajuti.

-Eu habar n-am despre ce e vorba. S-a intamplat rapid. Ei trebuiau sa se intoarca inainte cu doua zile de accident. Sau..

-Este destul de.. Normal. Pana acum. Au avut o problema in afacere. Stii ceva despre asta..?

-Nu. Imi pare rau. Nu stiu. Pot sa va intreb ceva?

-Bineinteles. Spune.

-Pe ce data a avut loc accidentul?

-28 octombrie.

28? Nu 30? Nu inteleg. Josh nu mi-a zis nimic..

-Aveti acces la baza de date a politiei. Si-a schmbat cineva numele?

Intrebarea asta i-a lasat gura casca. Normal ca au. Dar de ce am nevoie...?

-In ce perioada?

-Ultimele 3 saptamani.

A scos rapid un telefon si a dat un apel. Nu avea nimic de ascuns asa ca a ramas in incapere. Parea stresat ca nu raspunde nimeni. A inchis apepul apoi a dat un scurt mesaj si l-a bagat in buzunarul uniformei.

Inca am dubii. Nu mai trebuie sa fiu atat de credul. Josh a inventat o povestioara, apoi a modelat-o cum a vrut. Il urasc.

-Ai nevoie de o persoana anume?
-In mod special, nu. Dar trebuie sa ma informez.

-Spune-ne.

-In ziua cand am aflat de accidentul parintilor mei, a venit un tutore. Nu stiu daca acea persoana este cine pare.

-Inteleg. Poti spune nume...

Un sunet de papagal ce ma irita pe creieri il intrerupse, si isi scoase telefonul.

-Aici... Perfect.