Regele e Sclavul {Yaoi}

35. Indicii

*Liam POV*

-Cum sa uit...?

Ma intrebam daca isi mai aminteste ceva, dar cred a uitat. Daca a uitat atunci cum de mai stie?

-Scuze. Credeam ca e un loc unde veneam cu parintii. Mi-l amintesc vag deci..

-Cum de ai stiut la ce ma refer?

Poate e prea brusc, dar nu vreau sa pierd timpul. Poate ca maine va fi prea tarziu, ca Emy ii va baga in cap tampenii si chestii, asa ca de ce sa nu profit?

-Nu stiu.

Nu mai imi venea nimic in minte. Nu stia. Ce sa zic. Sa-l cred?

-Aici era locul nostru. Cred ca am venit la a doua intalnire.

Pe buze imi scapa un mic zambet. Nu vreau sa-l derutez, dar il vreau inapoi.

-Nu te cred.

-Nici macar nu ai vorbit cu Josh.

-Nu te grabi in presupuneri.

-Nu ma grabesc. Dar dupa cum te stiu, crezi ce vrei.

-Nu ma stii!

-Ba da!

-M-ai stiut. M-am schimbat.

-Te-ai schimbat, dar tot te vreau.

Si liniste.. Parca i-am scos limba din gura.

-Scuze. Dar chiar urasc ca nu accepti asta.

Tacu in continuare. Ma intreb daca l-am facut sa se simt prost. Dar nu vreau ca toata chestia asta sa ia o intoarsatura nasoala.

-Imi pare si mie rau. Dar chiar nu stiu daca ceea ce spui este adevarat.

-Adica nu ma crezi.

-Da.

Oare trebuia sa ma astept la altceva? Nu stiu si nici nu cred. Dar ce pot face? Nimic. Asa ca ar trebui sa tac. Si dupa? Nu stiu.

Poate ar trebui sa renunt. Au trecut atatia ani totusi. Nu am la ce sa mai sper.

-Ok. Aunci asa sa ramana. Poate iti vei schimba parerea.

-Nu promit nimic.

-Stiu ce inseamna asta. Te rog. Gandeste-te!

-...

Linistea se aseza din nou iar stropii de ploaie isi vedeau linistiti de drumul lor in jurul nostru.

Cateodata ma face sa ma simt ciudat, incomfortabil.. Poate prea incomfortabil.

Am facut un pas spre el, dar nici o reactie din partea lui. Am mai facut un pas astfel incat sa stau in fata lui si i-am cuprins fata in palme. Avea pielea fierbinte. Probabil de la ploaie.

Avea privirea aia de 'copil surprins' ce imi dadea fiori. Era dragut, iar obrajii i s-au inrosit.

Mi-am apropiat fruntea de a lui, in cele din urma ciocnindu-se usor. I-am zambit, dar nu parea sa aiba nici un efect asupra lui. In afara de roseata din obraji, nu arata nimic.

M-a pierit zambetul. Cred ca nu mai are rost sa incerc din nou.

-Nu pot primi nici un zambet, nu?

Nu mi-a raspuns. Sa iau asta ca pe un nu?

-Nu stiu.

Nu ma mira. Cred ca acum e la fel de confuz ca si un iepuras pus intr-o jungla.

Mi-am dezlipit fruntea de pe a lui si am sarutat-o scurt. I-am zambit din nou, apoi m-am dat un pas in spate.

Nu cred ca mai e momentul sa insist.

-Okay. Atunci mai vorbim. Suma-ma daca vrei.

Mi-am luat rucsacul pe umar si i-am facut cu mana fara sa mai zic nimic. Ma durea cand vedea in mine ceva ce nu era al meu. Chiar rau.

I-am intors spatele si am plecat. Nu mai aveam incedere ca voi reusi.

-Poate nu te merit.

*Emy POV*

Nu uita acest nume...? Suna ca o provocare. Si eu nu dau provocari...

Cu siguranta m-am schimbat.

Am continuat sa urc pana la etajul doi, apoi m-am indreptat spre biroul directoarei. Cred ca am ceva reprosuri de dat.

-Intra.

Vocea stridenta a unei batrane se auzi din spatele usi dupa un ciocanit lung.

Am deschis usa incet. Nu era nimeni altcineva in incapere decat Misa.

-Nu ne-am vazut de mult timp. Cu ce ocazie Emy?

Nu ma surprinse pentru o clipa atitudinea ei. Poate a trecut ceva vreme dar a ramas aceeasi.

-Am venit sa vorbim.

-Despre?

-Stii foarte bine. Ce vrea Liam?

-Cred ca ti-ai dat si tu seama.

-Cu siguranta. In afara de a-l rani pe Drako, nu vad nimic altceva.

Cuvintele imi ieseau mai taioase ca lama. Cred ca am fost prea dura.

-Nu vrea sa-l raneasca. Intelege. Vrea doar o sansa.

-Sigur. Si dupa sa-l lase.

Se lasa linistea. Nu cred ca am spus ceva gresit, dar am spus ceea ce gandeam.

-Nu-i adevarat. Stii cat a stat in liniste.

-Da. Dar nu se merita. Poate iubeste deja pe altcineva.

-Poate. Asta nu inseamna ca nu-i poate da nici macar in sansa.

Nu stiu ce sa mai zic. Vroiam doar sa-l am pe Drako. Nu vroiam sa fie ca el..

-De ce nu vrei sa te impaci cu ideea?

-Pentru ca stiu ca va fi diferit acum. Are pierderi de memorie. Stii bine. Iar acum Liam ii poate ascunde lejer orice legat de trecut.

-Emy. Tu nu te gandesti decat la tine.

-Nu-i adevarat!

-Ba da. Daca nu ai fi facut-o, acum erai impacata cu situatia.

-Probabil. Dar macar sa ii dam ocazia de a alege.

-Bine. O s-o faca. La momentul potrivit.