Regele e Sclavul {Yaoi}

45. Sentimente

*Emy POV

-Sunt Emiley, iubita lui Drako..

Acum urmeaza spectacolul!

Ma gandeam la scenariul la care urma sa fie prezentat in fata mea:

-Tu nu esti iubita lui.

-C-ce vreti sa spuneti?

-El iubeste pe altcineva?

-C-cum asa? Mie mi-a spus altceva.

-Uite ca asa este, deci te rog sa pleci acasa la tine.

Dar nu s-a intamplat asa.

-Emy. Hai sus. Vreau sa-ti arat ceva.

-Eh..? O-ok.

Imi placea. Facusem cum mi s-a spus: sa ma prefac timida si totusi atragatoare.

Mi-am intors privirea, uitandu-ma nesigura la Josh. Parea iritat, si totusi multumit. Ma ingrijora atitudinea lui din urmatoarele clipe. Sa ma umileasca in ultimul hal, sau sa aiba o criza nervoasa. Nu stiam la ce sa ma astept. Oricum, niciuna nu ar fi placuta pentru nimeni.

Cand am ajuns la el in camera, era curat. Spre surprinderea mea, asa era, chiar daca ma atentionase ca va fi dezordine din cauza unei crize nervoase din urma cu o seara.

Probabil Josh a facut asta, ca sa se simta comfortabil macar in propria casa.

-Ai vazut cum pare. Nu crezi ca are o personalitate ciudata?

Am procesat putin raspunsul. La prima vedere pare impunator, dur, pus pe rele si descurajator. Dar nu puteam sa vad adevarata lui fata. Cea care gandeste si face lucrurile. Este complicat.

-La prima vedere e usor de citit, dar e complicat. Nu se arata el insusi.

Nu stiam ce sa spun mai mult, dar nici nu vroiam sa-l mint. Nu vroiam sa-i spun ca e o persona calma, doar ca trebuie sa-l cunoasca. Nu. Nici eu nu puteam sa spun asta. Dar.. Privirea lui exprima multe.

-Poti sa vi cu mine sa fac niste gustari? As vrea ceva dulce sa infulec.

Vocea lui spunea altceva. Vrea sa fac ceva. Poate sa vorbesc cu el?

A deschis usa si m-a tras si pe mine dupa el. Avea in zambet fals pe buze. Unul de copil entuziasmat ce nu-l puteai ignora. Nici eu nu puteam. Am luat acelasi zambet si am inceput sa chicotim. Era frumos cum puteai vedea ceva ce nu avea nevoie de minciuna sau durere. Ma facea sa ma simt mai bine.

-Josh! Ai facut vre-o gustare?

Nu primi nici un raspuns.

-Eu ma duc in bucatarie. Poti sa te uiti pe aici daca vrei.

Am aprobat timid din cap si m-am intors sa studiez incaperea in care ma aflam.

-Si.. Ehm.. Nu intra in camera aceea. Nu cred ca vei mai iesi de acolo.

Ce? Cum asa?

M-am uitat in directia in care arata ci degetul, apoi l-am privit cum intra din nou in aceeasi incapere. Presupun ca aia era bucataria.

Mi-am facut un minim de curaj si am deachis camera 'interzisa'. Nu era nimic altceva decat...o debara super-tixita. De cum am deachis usa, incepu sa curga lucruri pe langa mine, aproape cazand in valul de lucruri aproape inutile.

Si acum zgomotul.

Langa mine aparu imediat Josh. Avea o privire ucigatoare ca si cum mi-ar spune: Esti moarta. Nu scapi de mine de acum.

M-a ajutat sa ma ridic incet si cu graja. Mi-as fi imaginat ca ma ridica intr-o mana si ma leaga de un scaun. Dar nu a fost asa.

De cum m-a ridicat, a si plecat. In clipa aceea veni si Drako.

-Ce ti s-a intamplat? Josh! Ce ai facut?

Barbatul se intoarse incet si incepu sa vorbeasca cat se poate de calm.

-Ea singura a deschis debaraua. Doar ai spus sa nu o faca. Nu?

-De ce nu ai avut grija sa nu o faca? Igh.. Ma duc sa-i aduc niste haine.

In clipa aia am realizat doua lucruri: 1. Eu eram plina de un lichid lipicios 2. Ca Drako a facut o gustare demna de invidiat din partea unei fete. A si cred. A era si un 3. Josh se apuca imediat de curatenie.

Nu stiu de ce, dar parca ii placea sa faca asta. Si era si bun.

-Ehm.. Imi pare rau. Nu am vrut sa se intample asta.

-Dar ai facut-o nu?

-Imi pare sincer rau.

-Se mai intampla. Ne-am mai intalnit inainte?

Eh..? Am mai facut asta..? Nu stiam..

-N-nu cred..

-Scuze atunci. Confuzie.

Ma simteam inconfortabil atat in hainele mele murdare, cat si pentru discutia asta ciudata.

-Imi pare rau pentru deranj.

-Nu este deranj. Oricum trebuie sa fac putina curatenie pe aici.

Asta a sunat sec, ca si cum a spus-o cu dezgust fata de ceva. Sau cineva..?

-Ehm..De cand sunteti tutorele lui Drako?

Intrebarea mea i-a atras atentia. Macar acum putem avea o conversatie. Vreau sa aflu mai multe. Sa afle.

-De cativa ani. De ce?

-Nu stiu. Pareti tanar.

-O sa iau asta ca pe un compliment.

Inima incepu sa imi bata mai tare. N-am mai acos nimic din gura unei persoane pentru propria-mi cauza. Speram sa o fac bine de data asta. Adica fara complicatii sau banuieli.

-Pot sa va intreb ceva..?

Isi intoarse privirea spre mine, curiasa si aproba din cap.

-Sigur domnisoara. Si ia-ma la per-tu.

-O-ok! Simti ceva pentru Drako?