Magicianul

Soț și soție

Mă trezesc lipită de un piept cald, protejată fiind de niște mâini mari, uriașe, încolăcite în jurul meu.

Ce caută Anonimul aici?!

— Pleacă! strig brusc, împingându-l pe Anonim jos din pat.

— Aaahh!! strigă când se lovi de podea, acoperindu-și chipul cu mâinile, iar, înainte să văd altceva decât părul lui castaniu, își puse înapoi gluga pe cap.

— Ce cauți aici?! strig furioasă.

— Ce... ahh... tu... tu mi-ai zis să stau cu tine, spuse buimac .

Am rămas perplexă. Nu îmi aminteam nimic de noaptea trecută în afara discursului Anonimului și a...

— David! strig și mă dau jos din pat cu iuțeala fulgerului, lăsându-l pe Anonim mai confuz ca niciodată.

Mă încalț cu niște papuci la nimereală și intru val-vârtej în casa magicienilor.
David stătea calm pe scaunul plasat fără scop în mijlocul casei, zâmbind ca totdeauna, parcă așteptându-mă.

— Tu ai fost! Tu ai făcut-o! strig la el.

— Stai! spuse el, împingând ceva imaginar în aer, spre mine.

Nu mă mai puteam mișca. Picioarele efectiv înghețaseră pe podea, lipite parcă cu lipici.

Ușa se deschise din nou, pe ea intră Anonimul, care rămase lipit la fel ca mine de sol, la ordinul magic al lui David. Nu am ce comenta, e un magician grozav. Dar nu azi.

— V-am adus azi aici pentru a vă împăca, spuse pe un ton solemn David.

Eu și Anonimul am încercat să protestăm. Bine, mai mult eu decât el.

— Așadar, continuă el, azi e o zi fericită pentru toată lumea...

— Să mori tu, spun înfumurată.

— Deci, voi începe cu tine, spuse adresându-se Anonimului. Vrei să o iei în căsătorie pe această fată, numită Alexandra?

— Da,spuse sincer.

— Ce?! Bleah!! spun oripilată.

Anonimul chicoti, David continuă fără să îmi acorde atenție.

— Iar tu, vrei să te căsătorești cu acest băiat, numit să zicem... Mike?

— Nu!! strig.

— Prin puterea mea investită în mine de către... mine, vă declar soț și soție, spuse David.

— Dar am spus nu!! strig mai tare accentuând ultimul cuvânt.

— Nu e după tine, spuse David.

— Aaa!! Ce e asta?!! spun când ceva mă udă pe picioare.

— Scuze, vina mea. Când sunt emoționat fac pe mine, spuse Anonimul.

— Yuck! Ce scârbos!! David! Dă-mi drumul, strig când balta se apropie mai mult și de al doilea picior.

— Bine, imediat. Să vă dau inelele, spuse și ne puse pe degete niște elastice galbene.

Pe Anonim îl pufni râsul. Eu aveam picioarele ude cu... ei bine nu vreau să îmi amintesc.

După ce David ne eliberă în sfârșit picioarele, am sărit ca arsă din papucii uzi, intrând în baie, apoi în cadă, să mă spăl cât mai repede pe picioare, în timp ce David îi dădea alți pantaloni bebelusului emoționat.

Eram de-a dreptul scârbită. L-aș fi putut ierta pentru că din vina lui părinții mei sunt morți, însă nu suportam ideea că a făcut pe el și m-a murdărit și pe mine.

— Yuck!! spun în timp ce îmi frecam picioarele cu săpun.