Nu iar... sau... Băbuța luptătoare

1.8K 164 22
                                    

Săptămânile următoare m-am dus cu mașina lui Derek la școală, ca să nu mai dau peste ciudatul ăla.

Într-o altă zi obișnuită, seara, înainte de terminarea orelor, Derek mă sună să îmi spună că a făcut pană la toate cele 4 cauciucuri și nu poate să vină să mă ia.

De ce cred că psihopatul ăla are legătură cu asta?

În fine, am urcat vrând nevrând în autobuz. Singurul pasager: o mamaie foarte de treabă.

Cum era de așteptat, la un moment dat, Anonimul urcă și el în autobuz și mă trase de mână, făcându-mă să mă ridic de pe scaun.

Bătrâna de lângă mine începu să țipe.

— Liniște, mamaie, am treabă cu fata asta!

Însă mamaia nu voia să asiste la așa ceva. Așa că a început să îl lovească pe dobitoc cu geanta în cap.

— Stai! Stai! Nu da! Doare! Au!!

— Nu așa te comporți cu doamnele, huliganule!! spuse continuând să îl lovească, până coborî la prima stație, zbierând.

— Mulțumesc mult, spun oprindu-mă din chicotit.

Am aflat că o cheamă Maria și că are 83 de ani. Se ține bine băbuța. Mi-am făcut o nouă prietenă.  Ajunsă acasa,telefonul imi vibra:

necunoscut: Poate ai scăpat azi dar mâine...

eu : Te bat toate babele! Ce fel de băiat ești tu?:)))

necunoscut: Lovea tare! Nu mă judeca!

eu: Ești așa aiurit!

Între timp, Anonimul:

— Da, bunico, chiar a crezut. Mulțumesc de ajutor.
— Cu plăcere, tinere! Îmi face plăcere să îmi bat nepotul obraznic.

Perfect! Nu bănuiește nimeni că Maria e de fapt bunica mea. Perfect! 1-0 Pentru Anonim!

MagicianulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum