Magicianul

Al doilea mesaj

Nu am putut să dorm toată noaptea. O groaza de sentimente mă țineau trează.

Pe la 4 și ceva dimineața, primesc un mesaj.

necunoscut: Nu poți să dormi?:))
eu: Ce vrei?
necunoscut: Eu? Vei afla la momentul potrivit.
eu: Nu ai ce face? Lasă-mă!
necunoscut: Tu chiar mă iubești!
eu: Ce?! Eu?! Pe tine?! Prostii!
necunoscut: Dar pe el , l-ai iubit?
eu: Da. L-am iubit . Mult. Nu îmi aminti de asta...
necunoscut: De ce tremuri? De ce îți sunt uzi obrajii?
eu: Nu contează. Ce te privește?
necunoscut: Contează cum te simți.
eu: Păi să nu mai conteze. Oricum nu cred că îți pasă.
necunoscut: Ba îmi pasă. Mai tare decât îți închipui.
eu: Lasă-mă cu prostiile tale! Dacă vrei să îți bați joc de cineva caută pe altcineva!
necunoscut: Bine. Vei vedea.

Mi-am trântit telefonul undeva prin cameră. De ce mă caută toți obsedații?!

Pe la 10, dupa o noapte nedormită am ciugulit ceva din frigider, apoi am plecat în vizită la magicieni.

— Cum te simți? întrebă Ștefan când am intrat.

Deși nu era politicos din partea mea, l-am ignorat, apropiindu-mă de David.
Știam că el nu obișnuiește să mintă și speram să găsesc răspunsurile la întrebările mele.

— El chiar a murit?

Mă privi o clipă surprins, vrând să deschidă gura să răspundă.

— Adevărul. Vreau adevărul David.

Dar el nu răspunse, urcând pe scări la etaj.

— VREAU ADEVĂRUL!! strig, căzând în genunchi pe covorul pufos.

— A murit, spuse Derek. Chiar a murit.
— Minți! Mințiți cu toții! spun furioasă.

Vedeam în ceață chipurile triste și posomorâte ale magicienilor. Niciunul nu putea să nege sau să afirme nimic.

Cu o mișcare bruscă, David apăru în spatele meu și îmi prinse mâinile la spate.

— Vei afla totul când va sosi momentul, spuse iar eu am simțit cum oboseala mă copleși cu totul, datorită multor nopți nedormite, atrăgându-mă într-un întuneric deplin și de mult uitat...