Magicianul

Când credeam că am scăpat...

  Erik intră în cameră, aprinzând lumina, făcându-mă să îmi pun pătura în cap, morăcănoasă.

— Stinge lumina și treci odată în pat! bolborosesc eu.

  Într-un final stinse lumina și se băgă sub pătură, strângându-mă în brațe. Eram cât pe ce să adorm, când Erik zbură de lângă mine pe podea, căzând cu un bufnet asurzitor.

— Azi eu dorm cu ea, spuse David, așezându-se în locul lui Erick. Pleacă, adaugă, luându-mă în brațe.

— Umm... e iubita mea, spuse Erik adormit.
— Nu mai e. Canapeaua e liberă, spuse David ignorându-l.

— Tăceți și lăsați-mă să dorm! strig trântindu-mi iar capul pe pernă.

— Vezi? Pleacă Erik!

  Erik iesi din cameră bombănind, iar David își trase plapuma pe cap și adormi instant. Nu mi-am bătut capul cu faptul că dormeam cu David. Cine știe ce s-a întâmplat și ce îi trece lui prin minte. Atâta timp cât e drăguț și îmi tine de cald nu e nicio problemă, iar curând am adormit iar.

— Alexandra! Nu! Alexandra, nu mă părăsi! Iartă-mă!

  Strigătele prin somn ale lui David m-au trezit brusc, iar panica mă încolți. Îmi era teamă pentru el.

— David, spun împingându-l ușor. David!

  Deschise ochiii larg, privind speriat în jur, apoi mă văzu și mă luă în brațe, strângându-mă cât de tare putea, gâfâind.

— Fata mea... fetița mea... Fata mea...ce bine că ești vie! spunea șoptit, legându-și corpul dintr-o parte în alta îngrozit, respirând sacadat.

— Culcă-te la loc, șoptesc, iar el adormi iar, murmurând în răstimpuri lucruri stranii și de neînțeles.

  Dimineață, după micul dejun, primesc un mesaj.

anonim: Să nu crezi că ai scăpat.
eu: Erick, încetează.
anonim: Nu sunt Erick, păpușă.

  Am închis telefonul speriată. Nu voi mai răspunde. Nu vreau alte necazuri. Mi-au ajuns întâmplările de până acum. Vreau liniște.