Magicianul

Haită! Haită!

H(C): Vezi că vin să te iau la o plimbare!
Eu: Ok... Unde?
H(C): În pădure. Buuu!
Eu: Bine. Te aștept.

În jumătate de oră bătu la ușă. Înainte să ies, l-am văzut pe David cum ne privea obosit și îngrijorat. Parcă nici nu mai era el, cel zâmbitor și optimist mereu. Acum era... diferit...

În pădure era liniște și răcoare. Ne plimbam liniștiți ținându-ne de mână și admirând natura, când în apropiere se auziră pași. Mulți pași. Și apoi mârâieli.
Ne-am oprit. Anonimul mă strânse în brațe, protectiv.

Mârâielile s-au întețit. Apoi i-am văzut: 5 câini gigantici, mârâind la noi cu ochiii larg deschiși, cu colții ascuțiți și cu spume la bot.

David pov:

Adormisem iar, când strigătele și lătrăturile din vis mă treziră, știam că sunt în pericol. Așa ca am fugit după ei în pădure, rugându-mă să nu ajung prea târziu.

Alexandra pov:

Cumva reușiseră să ne despartă. Doi câini mă încolțiseră la baza unui copac.
Câinii săriră odată. Două brațe mă prinseră și mă ridicară în copacul de deasupra. David...

L-am vazut pe Anonim alergând cu câinii latrând după el.

Apoi țipete și zgomote de oase rupte. Mârâielile se opriră curând, dispărând la fel de iute cum apăruseră în pădurea din jur.

David trebui să mă țină ca să nu cad din pom.

— Vreau să îl văd, șoptesc.
— Ești singură?

Singură? În momentul ăla nici măcar nu știam dacă să mă bucur că sunt vie sau să plâng pentru ca el e mort... iar. Totuși, am aprobat scurt, pornind alături de David spre locul unde el a fost prins.

Când imaginea mă lovi, m-am refugiat în brațele lui David.

Pe iarba roșie, pătată cu sânge, erau înșirate oase golite de carne și rupte în așchii mici. Bucăți din hainele lui negre erau peste tot.

David pov:

Mâncat de caini. Măcar daca erau lupi, să fi zis că a fost un hazard, dar asta a fost crimă. Câini turbați, haită.
Și totuși, nu cred că asta e ceva real. Ceva e ascuns aici adânc... foarte adânc...

Anonim pov:

Câinii se întoarseră acasă la mine. Câini buni, câini de vânătoare. Nu cruță nimic.

— Îmi pare rău, Christian, însă o vreau doar pentru mine, frățioare, spun privind cerul.

Ar trebui să mă doară că mi-am ucis fratele? Nu. Din cauza lui am ajuns să lucrez cu oameniii aceia. Din cauza lui mama e moarta iar părinții ei la fel .

S-a terminat pentru totdeauna.

Intre timp, in spatele casei lui:

O umbra neagră stătea nemișcată, privindu-l pe Horia cum stă pe verandă, gustând o victorie pătată cu sânge de frate.

— Nu s-a terminat, micule Anonim. Vrei un premiu pe care nu îl poți atinge. Mâinile tale sunt pătate de sangele fratelui tău. Curând și tu vei avea aceeași soartă... Iar ea va primi ceea ce îi este destinat...