Magicianul

Brațe moi

Stăteam pe pervazul camerei mele, admirând luna. Era trecut de miezul nopții și eu pentru a mia oara în viața mea mă simțeam singură . Singură și părăsită.

Telefonul bâzâi. Am tresărit, scoasă din transa, și l-am deschis, iar inima mi se opri o clipă când am văzut mesajul de la el. Cred că mă arunc în ape prea adânci pentru mine...

Necunoscut: Ești așa frumoasă!

Am zambit.

Eu: Mersi. Ce faci ?

Necunoscut: Te admir, tu?

Eu: Unde esti?

Necunoscut : In copacul din dreptul casei tale, unde altundeva? :))

Mi-am îndreptat atenția spre crengile întunecate ale copacului, încercând să observ ceva, iar dacă nu mi-ar fi facut cu mana, nu l-aș fi văzut. Zâmbea, stând camuflat printre crengile groase ca o veveriță.
I-am raspuns la salut, zâmbind. Am tremurat ușor , iar un fior plăcut îmi străbătu corpul. Și ce dacă e ceva greșit?

Eu: Dacă tot ești acolo, nu vrei să intri?

Anonimul își verifică telefonul, apoi îmi zâmbi, tastând ceva înapoi.

Necunoscut: Deschide geamul.

Am deschis fereastra, iar aerul răcoros al nopții intră în camera călduroasă, iar din câteva foșnete Anonimul ajunse în cameră. Întunericul mă împiedica în distingerea trăsăturile feței, însă se vedea ușor că zambea.

— Bună, șoptesc.

El râse, strângându-mă în brațe.

— Ce e cu timiditatea asta? La gradi îi făceai praf pe toți, zâmbi trecându-și mâna prin părul meu.

— A trecut mult de atunci... m-am schimbat, șoptesc.

— Știu, șoptește strângându-mă mai tare.

— Am o viață așa îngrozitoare, suspin lipindu-mă mai tare de corpul necunoscutului.

— Nu spune asta, șopti lipindu-și buzele moi de fruntea mea.

— Ăsta e adevarul, spun ascultându-i inima ce bătea puternic, ritmic ca o tobă.

— Nu e așa...

— Toți mă urăsc...

— Eu te iubesc... Și voi fi mereu aici pentru tine.

— Mersi... dar asta nu îmi va rezolva problemele...

— Hmm, ba poate ca da, spuse gânditor, privindu-mă zâmbind din ce în ce mai tare.

— La ce te gândești? întreb curioasă.

— La faptul ca e târziu și tu ești obosită, chicoti, împingându-mă spre pat.

— Dar... încerc să protestez, iar el îmi acopera buzele cu degetul.

— Shhh! Dacă nu ești cuminte nu dorm cu tine, chicoti, așezându-se pe jumătatea liberă a patului.

Am încetat cu protestul, lăsându-mă trasă de brațele Anonimului într-o îmbrățișare caldă și plină de dragoste.

— Te iubesc, pitic, șopti Necunoscutul înainte de a adormi.