Magicianul

Un sărut, o greșală,o răpire

  Crăciunul. Momentul în care toată familia e strânsă laolaltă.
  Nu și în cazul meu. Eu sunt închisă în casă cu un ciudat criminal. Care nici măcar nu stă în casă cu mine, așa că practic stau singură.
Cadoul lui pentru mine: un medalion cu numele lui. Drăguț dar foarte arogant.
  M-am îmbrăcat cu  geaca și am ieșit din casă la o plimbare spre nicăieri.
  Mă plimbam pe străzile pustii, toți oamenii fiind în casele lor, sărbătorind împreună.

      Vreau acasă...

Brusc, mă lovesc de cineva, de un corp mare și solid.

— Îmi pare rău, șoptesc și îmi ridic privirea.

Raman o clipă țintuită locului, privind surprinsă la cel din fața mea.

— David?!

  Mă privi o clipă, cu ochii ciocolatii strălucind straniu apoi spuse:

 — Dormi! șopti și închid ochiii instant, căzând în brațele lui.

Mă trezesc acasă, în pat.

— Ce s-a întâmplat?

  Ștefan intră în cameră.

— Nu știu. David își face de cap, spuse. Ahhh... Crăciun fericit? spuse și el confuz de situație.

— Unde e David?

— Nu știu. Nu prea l-am mai văzut la față de ceva vreme, ridică din umeri. Oricum, o să purtam o discuție cu el.

  Ușa se deschise brusc și Erik intră și mă luă în brațe.

— Ce bine că ești bine!

  Nu i-am răspuns la îmbrățișare. Și nu am idee de ce.
  M-am dat jos din pat și am ieșit fără să îmi pese de cei doi, coborând la parter și așezându-mă în sufragerie lângă brad. Trebuia să petrec Crăciunul cu ei...

— Hei, e în regulă, spuse Erik venind lângă mine și sărutându-mă pe obraz.

  Chiar îi pasă de mine... Sunt așa confuză...