Vizita

1.6K 150 14
                                    

Deschid ochiii încet, lovindu-mă de întunericul din camera mea.
La geam stătea cineva privind afară, nemișcat.

— Horia? șoptesc.

Necunoscutul negă cu o mișcare scurtă, fără să se întoarcă.

— Protectorul... șoptesc cu răsuflarea tăiată.

De data asta se întoarse, apropiindu-se de pat încet și calm.
Mă simțeam amețită. Capul îmi vâjâia.
Îmi puse mâna pe frunte, însă o retrase rapid, mormăind ceva și îmi trase pătura de pe mine. După care intră în baie, dând drumul la apă.

Când se întoarse, mi-a pus pe frunte ceva rece și ud. Am strănutat.

— Ai febră. Trebuie să te odihnești. Noapte bună, șopti, ieșind din cameră .

Am întins mâna spre el ca să îl opresc, însă eram mult prea obosită... Am adormit iar.

Dimineață David veni cu o cană mare de ceai și un sendviș. Îmi dădu și o pastilă, însă nu îmi spuse nimic de vizita "lui" de aseară.

Pe la prânz veniră în vizită și ceilalți magicieni, bombardându-mă cu întrebări de genul: "ești bine?", "ai mancat?" și altele din astea.

Așa că David a trebuit să îi dea pe toți afară, spunând că " pun întrebări ca babele la piață".

Seara îmi spuse o poveste inventată de el. Nu mai știu despre ce era, însă am adormit zâmbind.

Acasa la Horia:

Horia se plimba bezmetic prin casă, țipând și înjurând.

— Sigur i-a spus cineva de fratele meu! Și acel cineva va plăti!

O umbră intră ca un fulger în cameră, prinzându-l pe Horia de gât și lipindu-l de perete cu forță.

— Cine... cine ești? întrebă tremurând.

— Fantoma fratelui tău! spuse necunoscutul. Am venit să mă razbun!

— Lasă-mă!

Necunoscutul își înfipse adânc cuțitul în piciorul lui, făcându-l pe Horia să urle. Dar "Protectorul" nu părea deranjat.
Continuă să îi sfâșie carnea fără milă, ca un adevarat măcelar, acompaniat de țipetele de durere ale baiatului.

— O să plătești pentru tot ce ai făcut! șuieră necunoscutul, lovindu-l peste față. Rămâi treaz, mă auzi! Vreau să te aud cum urlii, șopti începând să îi sfâșie tot trupul, nemilos.

Înapoi acasă la Alexandra:

Am deschis televizorul, privind știrile.

— Un băiat de numai 17 ani a fost ciopârțit ieri noapte în propia casă. Nimeni nu a găsit încă făptașul...

Telefonul îmi vibră.

numar necunoscut: Eu l-am ucis. Trebuia să plătească pentru ce a facut. Îmi pare rău.

Vedeam în ceață. Am căzut înapoi între perne, tremurând.

MagicianulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum