Magicianul

Magicieniii și un somn odihnitor

Am ajuns la locul indicat pe harta primită. Eram în fața unui copac cu un X mare și roșu pe el. Totul în jur era nemișcat și mut. Eram într-un cartier liniștit din partea cealaltă a orașului, iar zona era foarte plăcută.
Am privit în jur, căutând un semn. Apoi am găsit un bilet la rădăcina copacului.
L-am deschis, însă biletul era gol. L-am întors pe toate părțile. Doar o foaie de hârtie. Apoi biletul luă foc brusc.
Am aruncat petecul de hârtie pe jos, speriată. Foaia a ars în câteva secunde, lăsând în urma ei cenușă și cuvântul "Magie" pe iarbă.

— Bine ai venit, spuse cineva în spatele meu, iar eu m-am intors ca trăsnită.

Un bărbat cam de 30-35 de ani, îmbrăcat într-o cămașă cu carouri și niște blugi tăiați, zâmbea, părând fericit.

— Tu cine ești?
— Ștefan, iluzionist în cea mai mare parte a timpului. Încântat, spuse.
— Tu m-ai adus aici? întreb nesigură.
— Eu? Nu. Eu doar am pus harta la locul ei, am mâzgălit niște bilete și ta-daa!! Uită-te ajunsă aici. Acum haide, până nu ne vede cineva.

Nu îmi pare o persoană prea normală. L-am urmat tăcută până la o căsuță mică, undeva la capătul potecii neasfaltate și întortocheate  pe care mergeam. Ștefan a deschis ușa și m-a lăsat să intru prima.

— Foarte bine, spuse cineva când o carte de joc îmi trecu prin față, întorcându-se înapoi ca un bumerang la aruncătorul său.

— David iar face pe profesorul? spuse Ștefan.
— Predă bine, spuse băiatul care nu părea să aibă mai mult de 17-18 ani, aruncând o alta carte de joc ce se întoarse înapoi la el, tăind aerul cu un șuierat.
— Prostovane, salută fata, spuse cel pe care Stefan îl numise "David".

Băiatul scăpă cartea.

— Bună, eu sunt Erik, spuse zâmbind. Iar tu ești...
— Stai! strigă David, apropiindu-se de mine. Numele tău începe cu : A,B,C...se opri. Cu A? Adina? Andreea? Amalia?Alexandra? Amanda? se opri iar. Alexandra. Așa te cheamă, spuse victorios. Eu sunt David și sunt un fel de mentalist, încântat.

— Ce e un mentalist? întreb încă privindu-l ciudat.
— Citesc gândurile. Și hipnotizez oamenii. Iar ocazional, aud voci în cap, spuse dramatizând totul.

— Ea cine e și ce caută aici? întrebă un alt bărbat în clipa când intră pe ușă.

David se schimonosi o clipă, apoi începu să râdă.

— Ți-ai uitat boxerii la curva aia, spuse râzând.

Bărbatul îngheță ca trăznit, apoi zise:

— Gaseste-ți altceva de facut. Ea cine e? întrebă iar.

— Ea este o fata. Și eu am adus-o aici. Fără întrebări, spuse Stefan.

Bărbatul, care clar era mai mare decât el, se uită urât la Ștefan, apoi îl ignoră complet.

— Eu sunt Derek și sunt șeful Magicienilor. Fată, ai și tu un nume? Sau ăsta e numele tău?
— Alexandra. Încântată, spun chiar dacă el încă mă fixa cu o privire rece.

—Cer consiliu, spuse Derek.

— Ce e aia? întreb.

— O să decidem ce facem cu tine, spuse David în șoaptă, apoi zise tare: Uită-te în ochii mei și...(pocni din degete) Dormi, spuse iar eu am adormit instantaneu, atrasă de o forță invizibilă în neant.