Magicianul

O altă "surpriză"

16 august, ziua mea de naștere. Păcat că nimeni nu va fi aici să sărbătorească. Nici măcar tipul acela nu a mai dat niciun semn de viață de câteva săptămâni... Surprinzător, chiar îmi lipsește. Oare ce face? Îhhh, nu trebuie să mă gândesc la un ciudat. E ziua mea! În plus, probabil că își face de cap cu tranșatul unei alte fete nevinovate. Am avut noroc, nu vreau să încerc din nou.

Îmi iau telefonul, banii, geanta și pornesc spre mall, cu gândul de a sparge fast-food-urile. Părinții mei nu sunt acasă, deci voi sărbători singură, ceva incredibil de plictisitor. Nu că nu m-ar iubi, dar uneori chiar aș vrea să se implice mai mult...

Îmi iau ceva de mâncare și un suc și mă așez la o masă dintr-un colț mai îndepărtat.
Îmi beam liniștită sucul când cineva trecu pe masa mea, călcând în picioare câțiva cartofi prăjiți împrăștiați, lăsând pe masă un trandafir și un bilet. Am vrut să i le înapoieze, însă omul se făcuse nevazut, cu vocea paznicului și a unei doamne de serviciu supărate pe urmă.

Din curiozitate, am citit biletul.

"La multi ani, iubita mea Alexandra!!
Anonimul"

Am zâmbit, fericită. Chiar îi pasă cuiva. Măcar lui. În același timp, telefonul îmi vibră ușor, anunțându-mă că am primit un mesaj.

Necunoscut: La mulți ani!!! Credeai că am uitat de tine ? :*

Eu: Mersi mult! Înseamnă chiar foarte mult :*

Necunoscut: Awww! Ai pus ":*"!!

Eu: Nu te obișnui, azi sunt doar fericită. :)))

Necunoscut: Nu îmi fac griji, într-o zi doar așa ne vom trimite mesaje :)))

Eu: Vise. Vise frumoase :)))

Necunoscut: Sunt un visător. Visez toată ziua :) Ahhhh...

Eu: Ce ai, visătorule? :)))

Necunoscut: Te iubesc prea tare... Atât de tare încât mă doare uneori...

Eu: Îmi pare rău să aud asta...

Necunoscut: Sa nu îți pară. E o durere plăcută. Mă încălzește, apoi mă aruncă undeva în neant, unde nimic nu mai conteaza afară de tine...

Eu: Nu stiu ce sa zic...

Necunoscut : Atunci nu spune. Închide ochiii și simte...

Am lăsat telefonul pe masă și am închis ochiii. Oare simt ceva pentru un străin?
Cineva trece în fugă pe lângă mine, iar eu deschid ochiii.
Pe masă era o fotografie, cu mine și clasa mea în fața grădiniței. Îmi aminteam că una dintre mame făcuse poza. Dar doar atât.

- Te iubesc! Te iubesc! De mii de ori te iubesc! strigă cineva de undeva din mall.

Oameniii se uitau să vadă cine strigă. Eu am zambit, privind fotografia, încercând să îmi amintesc.

Necunoscut: Imaginează-ți că unul dintre copiii de acolo sunt eu acum mulți ani :))

Eu: Ești un nebun :))

Necunoscut: Și tu nebunia mea. La mulți ani!!