Magicianul

Tortură dulce și țipete

Nu am mai dat pe la liceu o vreme, așa încât am hotărât să mă duc azi.

Autobuzul, surprinzător aproape gol, se mișca încet pe străzile pline de zăpadă topită și murdară.

La una dintre stații, în autobuz urcară o groaza de persoane în veșminte negre, așa încât nu puteai să te miști deloc.

Unul dintre oameni strigă în capătul celălalt al autobuzului. Apoi cei de lângă el au început să strige și ei.

Curând în autobuz era așa mare hărmălaia încât îmi era groază. Și nici nu s-au oprit din țipat până nu am ajuns la liceu, unde s-au evaporat instant.

Mă dureau groaznic urechile. La școală am fost ascultată la toate materiile. Îhhh...

La întoarcerea acasă, autobuzul era iar gol și întunecat. Speram să nu mai intre niciun țipător în el. Încă îmi țiuiau urechile.

— Bună, Alexandra, spuse cineva din spatele autobuzului, făcându-mă să tresar și să mă ridic de pe scaun.

— Cine ești? întreb spre conturul nedeslușit al persoanei din întuneric.

— Oh, dar ne cunoaștem. Eu sunt viitorul tău soț.
— Ba nu esti si nici nu vei fi!

Veni vijelios spre mine, îmbrăcat complet în negru și purtand o mască alba pe chip.
Mă prinse de umeri, pironindu-mă de scaun cu puterea lui. Tremuram de groază.

— Cât am așteptat asta, spuse scoțându-și masca. Însă întunericul nu mă lăsa să văd nimic.

Înainte să pot protesta, buzele lui le acaparară pe ale mele, invitându-le la un dans nebun și fierbinte.

Încercam să mă zbat și să mă eliberez, însă el continuă să mă devoreze încet, fără să îi pese de tentativele mele de evadare.

— Nici nu știi ce ți-aș face acum, șopti.

— Lasă-mă în pace! strig.

— Shhhh! Nu spune nimic. Și eu te vreau la fel de mult ca tine.

— Ești nebun! Lasă-mă! Dă-mi drumul!!

— Sunt nebun după tine. Acum... ce ar fi dacă ai sta cuminte? Nu vreau să te rănesc, șopti, acaparându-mi iarăși buzele cu o foame de neimaginat.

Când se desprinse de buzele mele din lipsa de aer, privi prin geamul autobuzului.

— Trebuie să plec, pisoi! Ai grijă de tine și nu uita că te iubesc! șopti și coborî în stație.

Eu gâfâiam, încercând să procesez ce tocmai s-a întâmplat...