Magicianul

David se mută

Într-o dimineață David bătu la ușă, cărând cu el o geantă micuță.

— Ce s-a întâmplat? spun încordându-mă din instinct când îl văd așa agitat.

— Ceva straniu se petrece. Așa că am decis să te păzesc mai îndeaproape, spuse privind suspicios prin toate părțile înainte de a închide ușa.

— Păi, ești bine venit, spun puțin speriată.

— Nu îți fă probleme, nu îți stau pe cap. O felie de pâine și un pahar cu apa pe zi îmi sunt mai mult decât suficiente. Un mentalist adevărat nu are nevoie de multe, spuse grabit, cu o agitație nefirească pentru el în gesturi și vorbe.

În fine, l-am primit în casă fără prea multe vorbe. E prietenul meu. L-am lăsat să se instaleze și am plecat la muncă, pentru că trebuia să îmi plătesc facturile din ceva. Lucram la un fast-food și eram mulțumită.

Anonim (Horia) pov:

Nu pot să cred. Copilul ăla retardat s-a băgat peste treburile mele. Anonimul în sus, Anonimul în jos. Eu sunt Anonimul! Nu retardul ăla .

Trebuie să fac ceva. O fi fratele meu geamăn dar nu îl mai suport de la o vreme...

Inapoi la ale noastre:

David nici nu părea că locuiește cu mine. Stătea mereu în camera sa, neieșind decât pentru paharul cu apă și felia de pâine, iar uneori îl auzeam noaptea plimbându-se prin sufragerie agitat. Nimic mai mult.

David pov:

Zilele astea se întâmplă lucruri stranii... Mai stranii decat ar fi normal.

"Haită. Haită. Moarte. Moarte" Cuvintele astea îmi răsună în minte și nu îmi dau pace...

Și cel mai tare mă tem pentru puștoaică... Și pentru colegul ei mega îndrăgostit. Și idiot.

Trebuie să o apăr. Trebuie. Chiar dacă ea nu știe cine sunt cu adevărat. Trebuie să o veghez acum mai mult ca niciodată. Trebuie să fiu tatăl pe care îl merită...