Magicianul

Erik sau Horia?

  Nici nu știu cum de m-am lăsat convinsă să dorm cu el în același pat, însă iartă-ne aici, amândoi sub aceeași plapumă.

  Aveam de gând să dorm pe un colț de pat, cât mai departe de el, însa se pare că el avea alte planuri.

  M-a tras lângă el, începând să mă mângâie cu atingeri calme și lungi ce mă făceau să tremur ușor. De ce încă mă afectează prezența lui? De ce nu pot să plec de lângă el?!
  Adevărul e că îmi place cum mă atinge, cum mă strânge în brațe, într-o manieră cu totul diferită de a lui Erik. Într-un mod ce mă face să îl doresc iar ca acum câteva luni.

  Hotărâtă, i-am luat mâna de pe corpul meu, îndepărtându-mă de el la marginea patului. Mie îmi place de Erik. Însă atingerile lui Horia mă înnebunesc așa de tare... așa de dulce...
  Horia îmi șopti la ureche:

— Știu că îți lipsesc. Știu că mă vrei, șopti.
— Nu... Mie îmi place de Erik, lasă-mă, șoptesc.
— Oare așa să fie? șopti surâzând atât de aproape de mine.

  Și avea dreptate. Încă îl iubeam pe el. Necunoscutul ce mi-a făcut viața un vartej amețitor de sentimente, care m-a distrus și m-a reparat la fel de iute.
  Ce mă fac? Îmi e frică. De ce va spune Erik, de ce vor spune magicienii, de ce va spune Horia... Nu pot să aleg. Amandoi mă iubesc și eu țin la amândoi...
  Mă ridic din pat și mă culc pe canapea.

— Vreau să fiu singură, șoptesc când Horia se ridică din pat, făcându-l să se culce la loc.

De ce trebuie să fie așa complicat??