Magicianul

Vrei să ieșim la un suc?

O zi grozavă de sâmbătă!
Stau în pat în pijamale și nu fac nimic. Super... plictiseală! Măcar e liniște.

Deodată telefonul îmi vibră pe masă.
Să nu fie Anonimul... Să nu fie Anonimul... Să nu fie... Și e el! Îhhh!!

necunoscut: Bună, ce faci?

eu: Bine până să apari tu. Ce dorești?

necunoscut: Pai... știi... îmi pare rău ce ți-am făcut... Așa că... am decis să mă revanșez.

eu: Nu am chef de tine și de chestiile tale dubioase.

necunoscut: Bine, eu vroiam să te invit la un suc dar... dacă nu vrei... O să te oblig!!

Chiar atunci un ninja intră pe geam, rostogolindu-se apoi pe podea.

— Aaaaaaa!! strig cât de tare pot.

Anonimul- ninja- idiot se ridică și se scutură de praf.

— Ai putea să nu țipi? Mă dor urechile. Ah... am uitat. Bună!

— Ești nebun!! Pleacă! strig și încep să arunc cu tot ce îmi pica în mână: perne, veioza, și câteva creioane înșirate pe jos. Însă el le evită pe toate și îmi deschise dulapul cu haine, începând să cotrobaiască în el.

— Ce faci acolo??

— Nu vreau să ieși în oraș în pijamale.

M-am trântit înapoi pe pat, oftând exasperată.

— Gata!! spuse încântat, aruncându-mi pe pat niște haine.

— Eu nu mă îmbrac! spun.

— Bine, chicoti. Asta o să fie amuzant!

Mă ridica de pe pat, sprijinindu-mă de el.

— Ce faci? spun aproape enervata.

— Te ajut să te schimbi, spuse în timp ce îmi dădu bluza de pijama jos.

— Dă-mi drumul!! strig când îmi amintesc că nu aveam sutien pe mine.

— Mmmm, arăți așa bine... șopti.

— Dă-mi drumul! strig, însă el doar îmi prinse mâinile și continuă să mă imbrace, ignorându-mă.

După 10 minute în care a scos tot felul de sunete stranii în timp ce mă îmbraca, a spus satisfăcut că a terminat. Apoi mă strânse de mână și mă trase după el afară.

— Ce faci?

— Te scot în oraș, cum am promis. Haide, știu un restaurant drăguț...

— Nu, am spus oprindu-mă pe stradă. Mi-ai omorât prietenul, i-ai lăsat capul pe preșul de la intrare și ai omorât și porumbei pe care i-ai înșirat la mine în casă. După ce ai făcut dezastru. Apoi vii la mine în casă, mă dezbraci și mă îmbraci și apoi mă târăști afară din casă! Și, în plus, trebuia să fii mort!

— Știu... știu. Și chiar îmi pare rău. Mai dă-mi o șansă!

— Uhh... nu știu ...

— Te logggg!!! spuse cu voce de cățeluș plouat.

— Mbine... doar o șansă!

Așa că l-am lăsat să mă ducă unde voia el. Sper să nu mă dezamăgească mai mult decât făcut-o până acum...