Your Babysitter

Capitolul 3.

Grey's p.o.v.

- Ce?!

- Eu. sunt. babysitter-ul. vostru. Acum mă lași să intru sau...?

Azul mă privește în continuare confuz, clipind în mod repetat, dar nu spune nimic. Îmi flutur mâna în fața lui încercând să îi atrag atenția.

- Alo? Pământul către Azul, mă lași să intru?

- Ăăă... da, intră.

Spune el făcându-mi loc să trec. Intru în casă și o scanez rapid cu privirea. Câte amintiri... nu am mai fost la Azul acasă de... cred că de când am început liceul. Nu că nu aș fi fost bine venit aici, doar că efectiv nu am avut timp să vin în vizită.

Știind cât de cât casa și condus parțial de Azul, merg în sufragerie. Deși Black mi-a spus de multe ori că nu e frumos să te uiți prin casele oamenilor, nu mă pot abține să nu privesc în jur.

- Nu s-au schimbat multe de când nu am mai fost eu pe aici...

Spun eu cu o ușoară notă de nostalgie în voce. Azul de scarpină în cap jenat, apoi spune:

- Ehh, da... Sufrageria a rămas la fel, dar camerele noastre le-am renovat de 2 ori în ultimii ani.

De două ori zice... Mă întreb cum arată camera lui Azul acum, când eram mici, avea tapet cu mașinuțe pe pereți și avioane de jucărie agățate de tavan. Ar fi amuzant dacă încă le-ar avea.

- Unde e Amarillo?

Mă trezesc eu că întreb.

- Habar n-am. S-ar putea să fie în camera lui, s-ar putea să fie încă la școală, s-ar putea să fie în oraș. Nu știu niciodată unde e sau ce face.

Amarillo e fratele mai mic al lui Azul. Dap, iar nume de culoare, Amarillo înseamnă galben, nume primit datorită sau din cauza părului său blond. Nu ne-am mai văzut de când eram mici, dacă nu mă înșel acum are 15 ani.

- Presupun că e normal la vârsta lui să fie rebel și să facă ce vrea.

Spun eu.

- Normal pe naiba! Eu nu făceam de astea la vârsta lui.

- Vorbești ca un om bătrân, Azul. Nu toți suntem la fel.

Eu nu am fost rebel la 15 ani, eu ascultam de Black, pentru că el știa ce e mai bine pentru mine. Cât despre Azul... nici el nu a fost rebel, pentru că era prea ocupat să se țină după mine.

- Iar tu vorbești ca Black.

- Chiar crezi? Mulțumesc pentru compliment.

- N-a fost un compliment, dar mă rog.

Îmi dau ochii peste cap, apoi mă așez pe canapea. Îmi las ghiozdanul lângă mine și scot din el o carte pe care o pun pe măsuța de cafea din fața mea.

- Ce-i aia?

Întreabă Azul așezându-se pe canapea, la o oarecare distanță de mine.

- E ghidul lui Black: Cum să ai grijă de copii.

Spun eu în timp ce deschid cartea și încep să citesc cu voce tare.

- Cum să ai grijă de copii. Unu, ești mereu cu ochii pe ei să un facă vreo tâmpenie. Doi, le dai mâncare. Trei, îi pui să își facă temele. Patru, le acorzi atenție din când în când, eventual te joci cu ei dacă sunt mici. Cinci, îi pui să doarmă. Și mai am și ghidul lui Shiro: cum să îți cucerești crush-ul.

- Pot să o împrumut pe aia a lui Shiro?

Întreabă Azul mărindu-și ochii în șoc.

- Sigur.