Your Babysitter

Capitolul 8.

Amarillo's p.o.v.

- Asigură-te că Azul e gata, pentru că nu am chef să stau după el.

Spune Grey pe un ton pe cât de serios și dur, pe atât de sexy. Ahh, îmi place vocea lui, e destul doar să o aud ca să mă excit. Cred că ceva e în neregulă cu mine, ori asta, ori sunt eu mai pervers decât credeam... Mi-e cald.

"Hey, e cald aici sau e din vina ta?" vreau să îi spun, dar mă abţin. Ţine-ţi pornirile în frâu, Amarillo, ai destul timp să te dai la el când vă vedeţi!

- Bine bine. Merg acum să îl trezesc. Ne vedem, frumosule.

Spun eu, apoi imit cât de bine pot niște sunete de sărut, înainte de a închide.

Ok, l-am convins pe Grey să ne vedem, partea ușoară s-a încheiat. Dap, să îl determin să accepte să ne vedem a fost partea ușoară! Partea grea abia acum începe și presupune să îl trezesc pe Azul și să îl fac să se pregătească pentru școală...

- Offf, omoară-mă acum!

Spun eu cu voce tare simţindu-mă din ce în ce mai frustrat. Când Azul doarme, nimic, absolut nimic nu îl poate trezi! Mă rog, de trezit îl trezesc, dar până să apuc eu să zic ceva Azul se culcă la loc. Nu a fost niciodată o persoană matinală, dar asta e pe cale să se schimbe!

Un rânjet îmi apare pe buze, la gândul că am un... să-l numim "plan de atatc" în privinţa lui Azul. Mă îndrept spre camera lui și nici nu mă obosesc să bat la ușă înainte de a intra.

- Azul, trezirea!

Strig eu apropiindu-mă de pat. Îi studiez expresiile feţei și constat că m-a auzit, dar alege să mă ignore și să se culce la loc.

- Azul! Azul! Azul! AZUL, trezirea!

Insist eu, punând în aplicare prima parte a planului meu genial "Trezește-l pe Azul". Sunt vreo 10 părţi dacă sunteţi curioși. Acum dacă stau să mă gândesc bine, cred că am folosit o combinaţie între primul și al doilea pas: ţipatul insistent.

- Lasă-mă să dorm.

Murmură el somnoros, în timp ce își trage una din prene și și-o pune peste faţă.

Primii doi pași nu au mers, sărim direct la pasul șapte și îl combin cu pasul opt!

- Ok, vremurile disperate cer măsuri disperate!

Îi iau perna de pe faţă și o arunc cât colo. Îl privesc pe Azul care se pregătea să comenteze ceva, dar, în momentul în care dă să spună ceva, sar peste el și mă așez pe stomacul lui. Mă rog, presupun că stăteam pe stomacul lui, nu știu sigur. Oricât de mult mi-ar displăcea, trebuie să recunosc că e mai înalt decât mine.

- Vrei să mă trezesc sau să dorm pe veci? Dă-te jos de pe mine, nu pot respira.

Reușește el cumva, nu mă întrebaţi cum, să spună. Deși mi-a răspuns și insinua că avea de gând să se trezească în adevăratul sens al cuvântului, ceva înăuntrul meu îmi spunea să n-am încredere, așa că am ales să mă încred în instinct și să mă las cu mai multă greutate pe el. Pe faţa lui Azul apare o expresie de parcă ar trece prin nu știu ce chinuri, apoi își dă capul pe spate. În mod cert, nu era comod cu mine peste el, dar chiar și așa, nu părea că avea de gând să se ridice prea curând din pat.

Ok, frăţioare, un voiam să se ajungă la asta, dar tu ești de vină. Pasul al zecilea să fie! Mă aplec peste el, punându-mi mâinile de o parte și de alta ale feţei sale, pentru a-mi distribui greutatea cât de cât și a-mi păstra echilibrul.