Your Babysitter

Capitolul 32.

Grey's p.o.v.

- Black, eu și Rose ieșim în oraș!

Se aude vocea lui Shiro strigând de pe hol. Într-un impuls de moment, las cartea pe care o citeam, mă dau jos din pat și ies în fugă din camera de oaspeți, care, ţin să menţionez că acum e camera mea.

- Distracție plăcută!

Răspunde Black.

Ușa de la intrare se deschide, provocând un scârțâit enervant.

- Stați!

Strig eu, vocea mea oprindu-i pe cei doi în loc.

- S-a întâmplat ceva, Grey?

Întreabă Shiro nedumerit când mă vede lângă ei. Privirea mea fuge de la el la Rose și înapoi la el, apoi spre papucii mei. Mă aplec și încep să mă încalț, în timp ce spun:

- Vin și eu cu voi.

Shiro și Rose schimbă priviri confuze, dar nu spun nimic referitor la faptul că voiam să îi însoțesc. Era evident că nu înțelegeau de ce, din senin, tocmai eu, la propria mea inițiativă, vreau să stau cu ei, dar parcă nu îndrăzneau să mă întrebe.

Mă ridic în picioare și încerc să le ofer amândurora câte un zâmbet care să nu pară prea forţat. Shiro se încruntă ușor, clipind în mod repetat, în timp ce Rose mă scanează cu privirea, având o expresie șocată pe față.

- Sfinte sclipici roz...

- Ce?

Întreb eu privind-o cu o sprânceană ridicată. Rose își duce mâinile la față, acoperindu-și gura.

- Am ceva pe față?

Îl întreb eu pe Shiro, total confuz privind reacția ei.

- Nu văd nimic.

Răspunde el, întorcându-se spre Rose și privind-o cu o expresie pe faţă la fel de confuză ca a mea.

- Ești frumos.

Spune ea, în cele din urmă. Shiro rânjește amuzat de reacția ei, pe când eu îmi dau ochii peste cap.

- Și tu acum ai observat asta?

Întreb eu.

- Sincer, până acum nu m-am uitat prea mult la fața ta ca să văd dacă arăți bine sau nu. Și ochelarii ăia ai tăi distrag atenția de la fața ta.

- Oh...

- Unde îți sunt ochelarii, Grey?

Întreabă Shiro, ca și când abia acum ar fi observat că nu îi port. Îmi mușc ușor buza de jos, evitând contactul vizual. Îmi ridic mâna și îmi scarpin ceafa jenat.

- I-am pierdut pe undeva.

Răspund eu, sperând în adâncul sufletului că Rose va înțelege unde i-am pierdut și mă va ajuta să-l oprească pe Shiro din a pune alte întrebări.

Nu mi-am pierdut ochelarii, știu exact unde sunt. Am fost așa nervos când am fugit de Azul, încât am uitat complet să-mi iau și ochelarii cu mine. Nu e ca și când aș putea să merg pur și simplu să îi iau înapoi. Pe de o parte, aș putea să îi dau mesaj lui Amarillo și să-l rog să mi-i aducă, dar, pe de altă parte, parcă nu vreau să îi iau înapoi în felul ăsta. Vreau să îi păstreze Azul pentru mine și să mi-i dea înapoi când ne împăcăm, adică... dacă ne vom împăca vreodată.

Dacă nu ne împăcăm, atunci... aș vrea ca Azul să-i păstreze, ca un fel de amintire din partea mea sau ceva de genul. Vreau să aibă ceva care să-i aducă aminte de mine, dacă are sens asta.