Your Babysitter

Capitolul 67. Epilog.

Nu știu dacă veți citi nota de la sfârșit, așa că vă voi lăsa una și la început ca să fiu sigură. Așa cum puteți vedea și din titlu, acesta este ultimul capitol al acestei cărți. Vreau să mulțumesc micuțelor mele petelor de culoare (cititorilor mei) că m-au susținut și mi-au fost alături cu acest mare proiect ce s-a desfășurat pe parcursul unui an de zile. Da, un an! Exact în ziua asta, în urmă cu un an, 25.12.2017, v-am făcut drept cadou de Crăciun acest volum și ce coincidență, 25.12.2018, povestea se încheie ;-;. Știți deja că îmi place să fac cadouri, așadar și anul acesta v-am pregătit un cadou. Veți vedea la sfârșit detaliile, sper să vă placă, dar până atunci, spor la citit, lectură plăcută și un Crăciun fericit tuturor! ^^

-Kira

Grey's p.o.v.

Nu există zi, în care să nu mă gândesc cât de prost sunt. De fapt, cât de prost am fost... Dacă aș fi știut că voi fi așa fericit ca în momentul pezent când mă trezesc dimineața și primul lucru pe care îl văd când îmi deschid ochii este EL, dormind liniștit lângă mine, i-aș fi acceptat sentimentele lui Azul imediat ce mi-am dat seama de ele. De fapt, chiar eu aș fi fost cel care ia inițiativă, și-ar fi mărturisit sentimentele și l-ar fi rugat să fim împreună. Cât de prost am putut să fiu încât să îi ignor sentimentele 7 ani și să nu văd că perfecţiunea întruchipată se afla chiar lângă mine în tot timpul ăsta? Foarte prost am fost, dar mă bucur că m-am deșteptat și l-am întrebat pe Azul dacă vrea să fie cu mine, iar el chiar a acceptat!

Aia a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea, când am trecut de la prieteni la ceva mult mai profund. A doua cea mai bună zi din viaţa mea a fost cu câţiva ani în urmă, când am fost amândoi acceptaţi la aceeași facultate și l-am întrebat pe Azul dacă nu ar vrea să locuim împreună în următorii 4 ani, iar mai apoi, după ce "contractul" ne-a expirat, l-am întrebat dacă nu vrea să locuim împreună pentru tot restul vieţilor noastre.

- Azul, iubire, trezește-te...

Îi șopresc eu în ureche, lăsându-i un sărut dulce pe frunte.

- Mai lasă-mă să dorm...

Mormăie el, întorcându-se cu spatele la mine.

- E aproape după-amiază.

- Încă 5 minute.

- Vremurile disperate cer măsuri disperate.

Mă întind în pat lângă el și mă bag sub pătură. Braţele mele se înfășoară în jurul lui și îl trag la pieptul meu. Îi sărut ceafa, apoi spatele gâtului, în timp ce mâinile mele se strecoară sub tricoul lui, care de fapt era al meu, și îi pipăie fiecare colţișor al corpului. Îmi bag capul în scobitura gâtului lui, inhalând adânc mirosul gelului de duș pe care l-a folosit aseară, apoi încep să îi las semne de sărut pe gât. Mâinile mele alunecă în sus și în jos pe trupul lui, până când una se oprește pe pieptul lui, iar cealaltă pe zona lui intimă. Nu stau prea mult pe gânduri și în ciuda protestelor sale cum că e dimineaţă și n-ar trebui să facem asta, îmi bag mâna în boxerii lui, pipăindu-i și masându-i gentil penisul, doar pentru a-l apuca apoi strâns și a începe să îl frec rapid de sus în jos, simțind cum se întărește sub atingerile mele.

- Grey, lasă-mă...

Spune Azul printre gemete, încercând să sune autoritar.

- Nu vreau, cel puţin nu până nu te trezești și nu îmi spui ce zi este astăzi.

Spun eu, înfingându-mi dinţii în umărul lui și lăsând un semn proeminent. Azul geme puternic, atât din cauza durerii provocate de mine cât și datorită plăcerii resimţite de mâna mea care îl masturba, apoi se întoarce încet în braţele mele cu faţa spre mine.