Your Babysitter

Capitolul 51.

Shiro's p.o.v.

Nu credeam să mai calc vreodată pe pământ blestemat, dar ce poţi să faci? Când nevasta spune să te duci la ședinţa cu părinţii, te duci! N-ai încotro. Nu te poţi fofila, mai ales când chiar ea a organizat ședinţa! Mă rog, în cazul meu EL.

Viaţa e tristă, mă simt de parcă abia ieri am scăpat de închisoarea asta, iar azi uite-mă din nou aici, în curtea școlii, încercând să îmi conving picioarele să se miște.

Au trecut ani buni de când am terminat liceul și când am plecat de aici, am jurat să nu mă mai întorc niciodată! Cum s-a ajuns la asta? E doar vina lui Black! În atâţia ani nu m-a trimis niciodată la o ședinţă cu părinţii, iar acum din senin a decis că ar fi cazul să mă duc? Nu înţeleg ce logică are, mai ales că el e profesorul și știe deja despre ce e vorba, dar la drept vorbind eu nu l-am înţeles niciodată pe Black pe deplin. Tot mai sper că voi reuși într-o zi și, din fericire pentru mine, am tot timpul din lume să o fac, doar suntem căsătoriţi! Haha!

Pe nesimţite, picioarele mele au început să se miște și am început să mă apropii de școală. Am tras adânc aer în piept și am pus mâna pe clanţă, deschizând ușa. Am intrat înăuntru și am început să caut sala în care avea să se afle Black și probabil multe alte mame.

Nu mi-a luat mult și în cele din urmă am găsit clasa lui Grey, bănuielile mele fiind confirmate în momentul în care am pășit pragul încăperii. Dap, o grămadă de femei.

- Aparent sunt singurul tată care vine la ședinţe.

Aparent sunt singurul tată de aici și, totodată și cel mai tânăr. îmi spun eu în gând, în timp ce scanez încăperea cu privirea, în căutarea unui loc liber în care să stau. Căutarea mea ia sfărșit când văd un loc liber chiar lângă Olive, mama lui Azul și Amarillo. Afișez un zâmbet pe faţă și mă apropii de ea.

- E liber?

Întreb eu, punând mâna pe spătarul scaunului.

- Oh, da. Ia loc te rog.

Spune ea cu un zâmbet dulce pe buze. Îi șoptesc un mulţumesc, apoi mă așez lângă ea.

- Neobișnuit să te văd pe aici. Cum se face că ai venit tu la ședinţă?

Întreabă ea curioasă din fire. Las să îmi scape un oftat, apoi îmi duc mâinile la ceafă și încep să mă legăn cu scaunul.

- Așa a zis Black.

Răspund într-un final.

- Văd că încă asculţi tot ce îţi spune el.

- Bineînțeles.

- Oh, aș vrea ca și soţul meu să facă ce îi spun...

Spune ea cu un oftat micuţ, în timp ce își pune coatele pe masă și își sprijină faţa în mâini precum un copil plictisit. Mă opresc din legănat și îmi pun o mână pe umărul ei în încercarea de a o consola, apoi spun:

- Nu toţi bărbaţii sunt soţul perfect, așa ca mine.

Nu că aș vrea să mă laud, dar nu sunt doar soţul perfect, mai sunt și un tată super care e admirat și iubit de copiii lui, încă mi se pare puţin ciudat să mă refer la Rose ca la unui din copii mei, dar asta e... mă voi obișnui eu cu situația până la urmă, și un angajat model, săptămâna trecută am primit o promobare, haha! Și mai sunt și-

- Vezi că ţi-ai scăpat modestia pe jos.

- Haha, da, oricum soţul tău ce mai face?

- Ocupat ca în totdeauna.