Your Babysitter

Capitolul 17.

Amarillo's p.o.v.

- S-a întâmplat ceva?

Întreb eu. Încă de dinainte să ne despărțim de Grey, am observat ceva ciudat în comportamentul lui Azul și nu pot să nu mă întreb dacă a văzut sărutul nostru sau nu. Modul în care se uita la mine și cum îi arunca priviri stranii lui Grey, îmi spune că el știe ceva, dar nu vrea să spună. Cel puțin nu de față cu Grey. Altfel nu îmi explic de ce nu l-a întrebat care-i faza cu sărutul, adică presupunând că el chiar ne-a văzut.

Pe de altă parte, încă de când i-am spus lui Azul că îmi place Grey, a început să fie rece cu mine. Nu îl judec, în locul lui probabil că m-aș fi comportat la fel sau nu. Sunt mai matur de atât. Altfel nu aș fi încercat să îi apropii. Ar fi fost așa ușor să profit de momentul de slăbiciune al lui Grey și să îl conving să iasă cu mine, dar am preferat să îi ajut să se împace. Sunt așa un om bun, deși... mulți dintre prietenii mei ar spune că sunt mai degrabă un fraier că am făcut asta. Mare dreptate au, totuși vreau să cred că am făcut ce trebuie când i-am împăcat. Cât despre sărut... și ăla a fost tot spre bine lor...

Cum naiba să spui toate aberațiile alea despre săruturi, apoi să găsești cea mai jalnică scuză cum că săruturile transmit boli?! Nu mă prind, chiar nu mă prind. Nu era mai ușor să spună că nu s-a pupat cu nimeni și că îi e frică să o facă? Scuza asta suna mult mai plauzibil decât toate tâmpeniile îndrugate de el, dar, trebuie să recunosc, Grey e drăguț chiar și când vorbește aiurea...

- Da, s-a întâmplat.

Spune Azul, răspundul lui făcându-mă să revin cu picioarele pe pământ. Îmi înclin capul într-o parte și privesc confuz spatele lui Azul. Acesta descuie ușa casei și intră în casă, iar eu îl urmez înăuntru și închid ușa în urma mea. Azul se oprește în mijlocul drumului și lăsânu-și ghiozdanul să cadă cu o bufnitură.

- Wow, spre că nu ai nimic de sticlă, pentru că dacă da, acum sigur e spart.

Remarc eu, pentru un motiv anume simțind cum un fior îmi trece pe șira spinării. Ceva e în neregulă, o știu.

Azul se întoarce brusc cu fața spre mine, ceea ce mă face să dau un pas înapoi. Mai repede decât pot eu să procesez ceea ce se întâmplă, mă trezesc că încasez o palmă peste față. Clipesc în mod repetat, neștiind ce se întâmplă și de ce.

- Cum ai putut să îl săruți pe Grey?! Vrei doar să îți bați joc de mine sau ce?! Mereu ai fost așa! De fiecare dată când sunt eu interesat de ceva, brusc și tu ești! Deja întreci orice limită! Cum ai putut?!

Strigă el la mine, furia răsunând tare și clar din vocea lui. Îl privesc lipsit de expresie în timp ce îmi duc mâna spre față. Abia când îmi mângâi obrazul ce tocmai fusese plesnit, realizez cu adevărat ceea ce tocmai s-a întâmplat, iar expresia feței mele se schimbă.

Tocmai am fost plesnit... de Azul, pentru că l-am sărutat pe Grey?! Tocmai am încasat o lovitură de la fratele meu mai mare, care nu m-a lovit o dată în toată viața lui, pentru că l-am sărutat pe cel pe care îl iubesc?! Cum naiba vine asta?! Chiar dacă tocmai am expicat care-i faza, eu tot nu mă prind de ce am fost lovit. Dacă am primit o palmă înseamnă că am făcut ceva rău, nu-i așa? Înseamnă că am greșit cu ceva, nu?

- Ce naiba am făcut ca să mă plesnești?!

Întreb eu simțindu-mi sângele fierbând în vene. Deci m-am enervat, serios acum, sunt așa nervos!

- Ce ai făcut? CE AI FĂCUT?! Mai ai tupeul să mă întrebi ce ai făcut?!

Întreabă el, punându-și mâinile în sân și privindu-mă cu dispreț în ochi. Mă încrunt la el și scrâșnesc din dinți.