Your Babysitter

Capitolul 26.

Nu am mai postat de aproape o lună la cartea asta, dar cum mâine e ziua de naștere a frăţiorului meu KillerSuzuki07 (face 11 anișori, spuneţi-i la mulţi ani!) am zis să mă pun serios să scriu și să postez capitolul ăsta ca un cadou pentru voi, din partea mea, cu ocazia aniversării lui. ^-^

Black's p.o.v.

Aud un scârțâit și îmi deschid ușor ochii. Privesc spre ușă și văd cum aceasta se deschide ușor, în spatele ei aflându-se o figură ce ezita să intre înăuntru.

- B-Black?

Aud vocea ușor tremurată a lui Grey pronunțându-mi numele. Mă ridic ușor și îndepărtez pătura de pe mine, pregătindu-mă să mă dau jos din pat, în timp ce îi fac semn lui Grey să intre înăuntru. Arunc o privire spre ceasul de pe noptiera mea, apoi mă întorc spre el. Există un singur motiv pentru care ar veni el la mine în cameră, în miez de noapte. Când era mai mic se întâmpla mereu, dar cu timpul a încetat.

Nu există urmă de îndoială în mintea mea că și de data asta Grey a venit din același motiv.

- Ce s-a întâmplat?

Întreb eu ca și când nu aș fi știut deja, în timp ce mă dau jos din pat și mă îndrept spre întrerupător pentru a aprinde lumina. Shiro mârâie ușor, când lumina artificială a becurilor începe să inunde camera apoi se întoarce cu fața în partea opusă luminii și își trage pătura peste față. Îmi dau ochii peste cap la el, dar nu îi zic nimic.

- Coșmar...

Murmură el. Știam eu!

Mă apropii încet de Grey și îmi pun brațele în jurul lui, îmbrățișându-l strâns și mângâindu-l ușor pe spate pentru a-l asigura că sunt aici pentru el. Când era mic, nu că acum n-ar fi tot mic, Grey trăia cu intensitate coșmarurile. Se trezea noaptea țipând, transpirat tot și plângând. La început mi-a fost aproape imposibil să îl calmez, fiind și mic și speriat de orice, iar eu o persoană nouă pe lângă el... a durat ceva până a avut încredere în mine. Nu mă lăsa să mă apropii prea mult de el, iar tot ce puteam face era să îl privesc cum încearcă să se convingă pe sine că a fost doar un vis și că totul bine.

Era dureros de privit.

- Gata gata... Ești bine.

- Știu că sunt, dar-

Dă el să spună, dar îl întrerup.

- Nu te forța să vorbești.

Grey înghite în sec, apoi își bagă fața în pieptul meu și îmi răspunde la îmbrățișare ținându-se strâns de mine, exact ca atunci când era mic. Singurul lucru diferit de atunci fiind înălțimea și dioptria lui. Cred că am stat așa în jur de vreo două trei minute pe ceas, până când Grey a încetat să mai tremure și, a reușit să se calmeze. I-am dat drumul și am făcut un pas înapoi pentru a-l putea privi mai bine, apoi l-am analizat pe toate părțile. Judecând după privirea de pe fața lui, era încă speriat, ceea ce însemna că încă nu își revenise complet.

Îmi întind mâna ușor spre fața lui, fără a face vreo mișcare bruscă ce l-ar putea speria, și îi îndepărtez câteva șuvițe de păr de pe frunte, apoi îi mângâi ușor obrazul.

- Te simți mai bine?

Întreb eu.

- Da...

Răspunde Grey cu o oarecare ezitare în glas.

- Vrei să-mi povestești despre ce era coșmarul tău?

La întrebarea mea, Grey dă din cap aprobator preț de câteva secunde, apoi, parcă răzgândindu-se, dă din cap dezaprobator. Își mușcă ușor buza de jos și privește spre Shiro care dormea dus.