Your Babysitter

Capitolul 63.

Azul's p.o.v.

Am spus vreodată că nu îmi plac reuniunile de familie? Ei bine nu îmi plac! Nu e că nu îmi place familia mea sau ceva, doar că... ahhh! Unii membrii ai familiei sunt așa enervanți, iar părinții mei nu sunt mai prejos.

Ce le interesează pe rude de viața mea? Să-și vadă naibii de treabă și să mă lase pe mine în pace! Că eu nu mă bag în vieţile lor!

"Azul, ce ai mai crescut! Ia zi, ți-ai făcut o iubită?" sau "Ar trebuie să înveți de la fratele tău mai mic și să îți găsești și tu o fată bună."

"Vezi să  nu! Bravo lui Amarillo că și-a găsit-o pe Rose, dar eu n-am nevoie de nicio fată pentru că am deja un iubit!" Ce n-aș da să le pot spune asta într-o zi, doar să le văd mutrele după ce află, dar din păcate nu pot să fac asta, cel puțin nu încă. Dacă sunt sincer, voi ajunge oaia neagră a familiei, așa ca unchiul Dark.

În afară de bunica și părinții mei, toată familia are ceva cu el, pentru că e gay și chiar partea cea mai rea, pentru că e psiholog. În mintea lor psiholog egal psihopat. Nu mă întrebați ce-i cu logia asta, nu voi putea niciodată să înțeleg ce-i în mintea lor și la drept vorbind, nici nu vreau și nici nu-mi păsă. Singurii de care îmi pasă sunt Grey, Amarillo, familia lui Grey, părinții mei și unchiul Dark, căruia îi sunt foarte recunoscător că a venit la reuniunea noastră de familie pentru că dacă n-ar fi fost el acolo, cred că aș fi luat-o razna!

Când am ajuns unde urma să aibă loc reuniunea de familie și am văzut că el nu era acolo, mă gândeam deja să îmi scriu testamentul, dar când l-am văzut intrând pe ușă, mai mult chiar, însoțit de un prieten, el zice că e doar un prieten, dar e evident că nu e așa, judecând după cum se uită prietenul la el, respectul meu pentru unchiul Dark s-a dublat.

Pe tot parcursul evenimentelor ce au urmat, am stat cu el și prietenul lui, care țin să menționez că nu era cu mult mai mare decât mine, cât despre Amarillo, el se dădea în spectacol în fața verișorilor, până când a început să îl doară mâna și ni s-a alăturat nouă la masă.

Aparent, Amarillo îl cunoște pe prietenul unchiului Dark destul de bine, ceea ce m-a surprins puțin, dar mi-am amintit că acum mult timp în urmă, Amarillo începuse să îl viziteze foarte mult pe unchiul nostru, așa că am pus lucrurile cap la cap și am făcut niște conexiuni și nu m-am obosit să întreb care-i faza, pentru că mi-am dat seama și singur.

Oricum, sărind peste, după ce micuța noastră reuniune a luat sfârșit, ne-am întors acasă. De atunci m-am văzut cu Grey de mai multe ori, pentru că în prezent e vacanța de vară, și cu trecerea fiecărei întâlniri, acesta începea să se comporte tot mai ciudat și să fie din ce în ce mai posesiv.

Îmi amintesc conversația pe care am avut-o cu Amarillo după ultima mea întâlnire cu Grey.

- Grey mă sperie, e foarte lipicios și afectuos dintr-odată!

Spun eu, acoperindu-mi fața cu palmele la gândul că odată cu venirea vacanței, Grey mă ia în brațe mai mult decât de obicei. Adică nu că nu mi-ar plăcea, dar... nu știu, e ciudat.

- Hmm, asta înseamnă că își arată adevărata față în preajma ta, e bine.

Spune Amarillo ridicându-și privirea din telefon pentru câteva secunde, doar pentru ca apoi să se întoarcă la mesajele pe care i le trimitea, cel mai probabil, lui Rose.

- Dar mă sperie!

Protestez eu, așezându-mă pe canapea cu fața spre el care stătea pe un fotoliu.