Your Babysitter

Capitolul 4.

Azul's p.o.v.

Simt că mi se frânge inima. Vreau să spun... deja știam că Grey nu e interesat de băieți, dar să aud cuvintele alea direct din gura lui doare. Oricum, nu asta e important acum. Ce naiba o fi fost în capul lui Amarillo când i-a cerut să iasă cu el?! Abia l-a văzut pe Grey, nu știe nimic despre el ce naiba?! Dragoste la prima vedere, auzi la el, nu există așa ceva. Face cumva toate astea ca să își bată joc de mine sau ce?

- Grey, îmi cer scuze pentru el. Nu vorbea serios.

Spun eu. Grey își întoarce capul spre mine și mă privește nedumerit. Offf, viața mea! De ce trebuie să fie așa drăguț când e confuz?! Doar privind ochii lui intimidanți simt că mă înroșesc la față.

- Oh, ba vorbeam foarte serios! Mie îmi-

Dă Amarillo să protesteze, dar este întrerupt de ghiorăitul stomacului său.

- Mie îmi e foame.

Reformulează el scărpinând-și ceafa jenat.

- Îți voi face ceva de mâncare.

Spune Grey mergând spre ușă.

- Yey, vin și eu cu tine!

Spune Amarillo urmându-l. Deci nu mai înțeleg nimic. Cum se poate comporta fratele meu, lady-killer-ul, în felul acesta?! Îi urmez pe hol și exact înainte ca Amarillo să apuce să intre în bucătărie îl prind de încheietura mâinii. Îl trag după mine până mai încolo pentru a mă asigura că Grey nu ne aude conversația. Mă întorc spre el și îi studiez expresiile feței, încercând să îmi dau seama ce e în mintea lui.

- S-a întâmplat ceva, frate-meu?

Întreabă el făcând pe inocentul.

- Ce crezi că faci?! De ce te dai la Grey? Doar ca să îți bați joc de mine sau ce?

- Nu te bate singur pe umăr, Azul. Nu fac asta ca să te enervez pe tine sau așa ceva, ci pentru că și mie îmi place Grey.

- Poftim?!

Întreb eu șocat. Nu pot să cred așa ceva, deci efectiv nu pot! Amarillo, îndrăgostit, asta e un fel de glumă de a lui? Nu e una prea amuzantă.

- Îmi place Grey.

- Cum să îți placă? Abia l-ai întâlnit!

- A fost dragoste la prima vedere.

Spune el visător, ceea ce începe să mă sperie puțin.

- Uite, Azul, ai de gând să faci vreo mișcare sau ceva? Dacă da, atunci mă voi da la o parte și îți voi lăsa drum liber cu Grey, dar dacă nu atunci te rog să nu îmi stai în cale.

Oftez și privesc în jos demoralizat.

- Știi deja că nu pot să fac asta. Sunt un laș.

- Da, știu, dar, spre deosebire de tine, eu când văd ceva ce îmi place fac tot posibilul să fie al meu.

Spune el pe tonul acela al lui enervant de sigur pe el și tupeist. Își întinde mâna spre mine și îmi atinge nasul cu un deget în timp ce pronunță lent și apăsat fiecare cuvânt în parte:

- Dacă nu faci ceva o. să. ți-l. fur! Mă rog, nu că ar fi al tău ca să ți-l fur, dar înțelegi tu idea.

- Nu poți face asta!

Spun eu dându-i peste mână. Amarillo mă privește cu interes, apoi spune:

- Nu? Și de ce nu, mai exact?