Your Babysitter

Capitolul 54.

Amarillo's p.o.v.

- Deschideți-vă manualele la pagina...

Și de aici nu am mai ascultat ce zice fratele lui Rose și asta nu pentru că m-ar fi intimidat privirea de pe fața lui sau zâmbetul său malefic, ci pentru că mă irită când îi văd fața, din mai multe motive. Primul motiv ar fi faptul că i-a interzis lui Rose să mă mai vadă, cât despre al doilea... seamănă al naibii de mult cu sora lui și când mă uit la el o văd pe ea și asta doar îmi amintește că nu pot să o văd și e atât atât ATÂT de frustrant!

Da, frate, am înțeles, ești tutorele ei și toate cele, dar asta nu îți dă dreptul să îi interzici să se vadă cu mine! Sau îți dă? Nu cunosc legea, ar trebuie să mă documentez pe tema asta când ajung acasă.

- Psss!

- Ce?

- De ce se uită profu așa la tine? Parcă ar vrea să te omoare sau așa ceva.

Îmi șoptește colegul de bancă în ureche. Arunc o privire rapidă în direcția lui Black pentru a mă asigura că nu se uita la mine, apoi mă întorc spre partenerul meu de suferință și îi șoptesc înapoi:

- A aflat că ies cu sora lui mai mică.

- Wow, ce tare! Adică nu e tare că a aflat, e tare că ieși cu o doamnă mai în vârstă.

Spune el, aruncându-mi priviri perverse.

- De fapt... nu. Are 12.

Spun eu, dându-mi ochii peste cap. Preț de câteva secunde, acesta nu spune nimic, ci doar pare să se gândească intens la ceva.

- Oh! Nu te credeam genul pedofil.

- Nu sunt pedofil, e doar cu 3 ani mai mică decât mine. Exact la fel cum Grey era mai mare ca mine tot cu atât. Plus că și eu sunt tot un copil.

Spun eu, simțind un deja vu în ecoul cuvintelor din mintea mea. Sunt destul de sigur că i-am mai spus și lui Azul ceva asemănător.

- Cu Grey era altceva.

- Ba nu!

De ce nu vrea nimeni să mă înțeleagă? Știu că uneori vârsta NU e doar un număr, dar în cazul ăsta chiar ESTE doar un număr care vrea să îmi facă zile negre. Toții sunt împotriva mea din cauza numărului ăsta, dar asta nu înseamnă că mă voi despărți de Rose! Sunt în stare să fac orice pentru a obține ce vreau! O voi aștepta cât va fi nevoie.

- Dacă zici tu. Și, cum arată sora lui?

Întreabă colegul meu, dând din cap spre Black. Scot un scurt "hmm", în timp ce îmi închid ochii și imaginea ei îmi apare în minte. Roșesc inconștient, iar un zâmbet își face apariția pe fața mea. Îmi deschid ochii și privesc spre el, apoi spun:

- Seamănă destul de mult cu proful, ca înfățișare și personalitate, dar ea e mult mai... frumoasă și feminină.

- Logic, doar e sora lui și e fată.

- Nu mă întrerupe când vorbesc, da?! E așa drăguţă. Fiecare gest al ei e adorabil. Are niște ochi așa frumoși, iar părul ei e lung și moale și roz! Nu îl prea aranjează, dar îi stă mereu așa bine. Și arată bine în orice ar purta...

- Ești îndrăgostit până peste cap de ea.

- Da sunt.

Poate mai mult decât ar fi sănătos, dar nu degeaba se spune că iubirea e boală grea fără de leac, nu?

- Păi ce pot să spun? După cum ai descris-o tu, pare super. Pot să o întâlnesc?

Întreabă el.