Your Babysitter

Capitolul 57.

Azul's p.o.v.

- Trezireaaa!

Strigă Amarillo, trântind deschisă ușa camerei mele.

- Oh, ești deja treaz... O minune! Cum e posibil așa ceva?! Nu m-ar mira dacă azi ar răsări soarele de la vest!

Îmi dau ochii peste cap la comentariul lui şi continui să îmi fac patul.

- Azi e o zi mare.

Spun eu, fără a-l băga în seamă prea mult.

- Cred şi eu, doar te-ai trezit singur. Care-i faza?

- E ziua lui Grey.

- Ziua lui ca în ziua lui de naștere sau ziua lui ca în aniversarea lui de când a fost adoptat sau ceva?

- De fapt ambele.

Odată de mult, pe vremea când eu și Grey eram tineri, nu că acum am fi bătrâni, când eram copii și abia începusem să ne împrietenim l-am întrebat care e cel mai fericit moment din viața lui. M-am simțit puțin rănit din cauza răspunsului său, pentru mine cel mai fericit moment din viața mea a fost când ne-am cunoscut noi doi, pentru el nu era la fel, dar răspunsul lui nu m-a mirat. Ziua în care l-a întâlnit pe Black, a fost momentul cel mai fericit din viața lui. Abia după ceva timp, am aflat că ziua în care și-a întâlnit tatăl era de fapt și ziua lui de naștere. Grey mi-a zis că până să locuiască cu Black, nu primise niciodată cadouri de ziua lui, dar aparent universul a compensat pentru cei 10 ani fără cadouri și i-a adus cel mai minunat lucru pe care și l-ar fi putut dori vreodată. El a spus-o, nu eu. Gândea matur și la vârsta aia, așa drăguț!

- Oh... OH! M-am prins! Trebuie să îi urez "la mulţi ani"!

Spune Amarillo entuziasmat, trezindu-mă micul meu moment de visare.

- Da.

- Și... Ce cadou i-ai luat?

- Niciunul.

Răspund eu simplu.

- Așa iubit să tot ai.

Spune el, punându-și mâinile în sân. Îmi dau ochii peste cap, apoi mă întorc cu fața spre el și spun:

- Nu i-am luat nimic ÎNCĂ.

- Ahaaa! Și ce ai de gând să îi iei?

Întreabă el, dintr-odată foarte curios.

- Chiar nu știu, mă gândeam să îl întreb ce vrea.

- O, haideee! E majoratul lui, ce naiba, nu poți să îl întrebi pur și simplu ce vrea! Trebuie să îi iei ceva special!

- Aș prefera să îi iau ceva ce vrea și știu că va folosi.

Tocmai pentru că e majoratul lui vreau să îi iau ceva util, nu unul din cadourile alea stupide pe care le primește toată lumea și nu folosesc la nimic.

- Ca de exemplu: o cutie de prezervative?

Întreabă Amarillo, făcându-mă să îmi trag o palmă peste față.

- Numai pe tine te cred în stare să faci un astfel de cadou.

Spun eu dând din cap dezaprobator.

- Da știi că e o idee bună? Să nu-i iei asta că îi iau eu!

- Nu o să se uite ciudat vânzătoarea la tine?

Întreb eu, privindu-l cu o sprânceană ridicată. Amarillo e destul de dezvoltat ca să zic așa, dar se vede că e încă un copil, după înălțimea și fața lui. Nu cred că vânzătoarele ar vinde cu bună știință așa ceva unui copil.