Your Babysitter

Capitolul 29.

Amarillo's p.o.v.

- Sunt cu Azul, ne vedem imediat.

Citesc eu cu voce tare mesajul, căzând pe gânduri.

- Ce înseamnă la tine "imediat", Grey? A trecut mai bine de o oră de când te aștept și tu nu mai vii.

Spun eu, lăsând să-mi scape un oftat prelung. Grey zicea că are de gând să îmi spună ceva foarte important. Asta era? Că nu-i pasă de mine nici măcar cât să ne întâlnim la ora și în locul stabilite de el? Nu... trebuie să fi fost altceva, cred.

"Din toţi oamenii de pe pământ, nu mă așteptam ca tocmai Grey să îmi tragă clapa..." îmi spun eu în minte în timp ce privesc mesajul de la el încă o dată. Păi... măcar știu că e cu Azul. Poate a reușit și el să își depășească condiţia de prostovan și să facă o mișcare cu Grey, pentru liniștea sufletului meu, măcar atât: să facă și Azul un pas în direcţia cea bună.

Hai, frate, știu că poţi s-o faci dacă vrei cu adevărat! Dar tu ești genul pasiv, aștepţi să vină celălalt la tine, nu se va întâmpla dacă nu acţionezi. Offf!

- Oare ar trebui să îi sun?

Neah! Cu siguranţă sunt împreună acum, în mai multe feluri, n-aș vrea să îi întrerup din orice fac ei acolo.

Azul și Grey sunt acasă, făcând naiba știe ce, părinţii sunt fie la muncă fie la o întâlnire fie în vizită la rude, știu că i-am auzit vorbind săptămâna asta cum că ar vrea să o viziteze pe mătușa din partea tatei sau așa ceva, mă rog, și mai rămân eu care sunt a treia roată peste tot. Acum se pune întrebarea: "eu unde dorm la noapte?" nu mă pot duce acasă, nu vreau să-i întrerup pe "Grezul" sau "Azrey" din a se întâmpla, le-am găsit nume de cuplu, hehe, dar nu vreau nici să dorm în parc!

Oftez pentru a nu știu câta oară pe ziua de azi și îmi scot telefonul din buzunar, intrând la contacte și apelând numărul singurei persoane care m-ar putea găzdui, ca să zic așa. Aștept să sune, iar când îl aud răspunzând, spun:

- Heeeey, Dark, ţi-am zis vreodată că ești unchiul meu preferaaaaaat din toată lumea?!

- Ce vrei?

Întreabă el pe un ton insinuant.

- Poftiiiim? Nu vreau nimic, nu pot doar să te sun pentru că mi-era dor de tine?

- Nu.

- Bine, poate că vreau ceva!

- Aham.

- Cum de ţi-ai dat seama?

- Sunt psiholog, normal că mi-am dat seama.

- Da, da, are logică.

Spun eu dând ușor din cap în semn aprobator.

- Deci ce vrei de la mine?

- Auzi?

- De când m-am născut.

- Da, grozav, mă bucur. Tu locuiești singur, nu-i așa?

Întreb eu, vrând să mă asigur că drumul e liber și că dacă va fi să mă duc la el, nu voi da nas în nas cu vreun iubit de al lui sau mai rău, cu părinţii mei! Sper din tot sufletul că nu s-au dus să îl viziteze tocmai pe el, adică știu că Dark e bebelușul mamei fiind fratele ei mai mic, daaaaar! Unde voiam să ajung cu asta? A, da! Sper că nu s-au dus să îl viziteze!

- Da, sunt forever alone.

- Asta e grozav! Adică...

Dau eu să mă corectez, când îl aud pe Dark oftând de partea cealaltă a telefonului.