Edward

Capitolul 3-Sâmbătă seara

Edward P.O.V
Sofia tremura in brațele mele și se făcuse atât de mică, încât daca cineva se afla in spatele meu, nu ar mai fi văzut-o.
Ma uitam atent la ea, studiindu-i chipul care ma privea speriat
-Ești atât de frumoasa..

-Te rog..., șoptește, in timp ce respira necontrolat
-Shh, nu iti fac nimic.

Dar trebuie sa îmi promiți ca după ce ma îndepărtez, nu vei fugii de mine.
Dupa ce Sofia dă afirmativ din cap, iar eu imi retrag mâna, ca mai apoi sa ma dezlipesc cu totul de ea, realizez ca nu asta era metoda prin care o puteam apropia de mine.

-Vrei sa ne plimbam puțin?
Vreau sa te cunosc mai bine, ii spun și îmi incrucisez brațele in jurul pieptului, văzând cum se simte imediat intimidată de noua mea atitudine

-Eu..trebuie sa plec, îmi raspunde, dar rămâne pe loc, probabil vrând sa îmi vadă reacția
-Sofia, nu pleca!
-Îmi pare rău, eu...
Nu pot...șoptește, inainte sa vad cum pășește rapid pe usa vestiarului, dispărând imediat din raza mea vizuală

Nu îmi vine sa cred..m-a refuzat..o fata chiar m-a refuzat.
Sofia m-a dat peste cap complet si deși am cerut informații despre ea, nu am aflat mare lucru.
E atât de misterioasa încât îmi stârnește din ce in ce mai mult interesul, iar ea nici macar nu e conștientă de asta.

Lucrurile nu vor rămâne așa..va fi a mea, și voi face tot ce îmi sta in putința pentru a o avea.

Ies destul de nervos din sala și ma îndrept spre mașina, ca mai apoi sa îmi aud telefonul sunând.
-Ce vrei? Ii tip lui Tom in telefon
-A sosit un nou transport, trebuie sa fii aici in 2 ore, îmi spune acesta
-La dracu! Bine, o sa vin

***

Imediat ce am ajuns, mi-am făcut un dus și mi-am căutat ceva de îmbrăcat. Diseară sosea un nou transport de ectasy și nu era tocmai simplu sa intram in posesia lor.

Suntem 5 băieți în total si purtam diferite măști pentru a nu fi detectati de nenoricitele de camere de supraveghere care s-au inmultit in tot orasul, complicand cu mult lucrurile.
Mi-am tras pe mine un hanorac negru, o pereche de blugi in aceeasi culoare și am pornit.

După 20 de minute de condus am ajuns la asa-zisul nostru sediu, care era de fapt o vila veche de la marginea orașului nelocuită de ani buni, care ne-a servit drept adapost si nu numai.
Cei 4 băieți sunt vechi prieteni de ai mei cu care am ajuns in acest cerc vicios ce-i drept dintr-o prostie.

Alec, Vlad, Francis și Tom sunt oamenii care imi sunt a doua familie si carora nu credeam ca le pot fi atât de recunoscător.
Datorită lor sunt ceea ce sunt acum si nu cred ca le pot multumii vreodata pentru ca infara de coechipieri, au ajuns sa fie a doua mea familie.

-Ai întârziat Edward, hai sa fim punctuali, nu ne jucam cu asta si o stii si tu, îmi spune Vlad in timp ce încarcă una dintre puști
-Stiu, imi pare rau, răspund punând armele in rucsace
-La cât trebuie sa fim acolo? Întreabă Vlad
-In fix jumătate de ora, raspunde Alec care era un geniu al calculatoarelor, putând sa spargă orice baza de date.
După ce am dus toate armele in mașina, am pornit.

De data asta, marfa trebuia sa fie descărcată la un depozit de la marginea orașului, dar noi vom opri mașina care le transporta și le vom fura.
Oprim in mijlocul drumului in timp ce GPS-ul instalat in cealaltă mașina ne arată ca e aproape, așa ca ne punem toți maștile și luam fiecare câte doua pistoale din spate. Camionul oprește la vederea mașinii noastre din mijlocul drumului și din ea coboară un tip care părea speriat, ca mai apoi Tom sa îl lege pana când noi furam drogurile.

Imediat ce tranzacția fusese gata, decidem sa nu împușcăm șoferul, ci doar îl aruncam in camioneta unde fuseseră drogurile.
-Sărbătorim diseară! Spune Francis mândru
-Petrecere la mine, raspund si eu fel de entuziast, asemenea unui copil ce e pregatit sa isi puna planul in aplicare.