Edward

Capitolul 7-Alexander

Edward P.O.V
Sunt de câteva minute bune la firma și sunt mai agitat ca niciodată.
Tata tot încearcă sa îl consoleze pe domnul John, iar partea cea mai rea este ca vrea sa meargă la politie sa ii declare dispariția.

Cât timp vorbeam intr-un loc mai retras cu mama, îmi simt telefonul vibrând in buzunar și ma îndepărtez atunci când văd ca Vlad este cel care ma suna
-Spune! Ii zic in timp ce ies din birou
-Edward...Alexander e aici și vorbește cu Sofia..îmi spune pe un ton agitat

-Ce?! Tip in timp ce deja încep sa alerg pe holurile imense ale firmei.
-A venit acum câteva minute și sta lângă ea pe canapea și vorbesc, Edward trebuie sa vii neaparat aici, îmi spune iar eu ii închid telefonul in timp ce ies furios din clădire.

Sofia P.O.V

Vlad a venit la mine in camera și m-a invitat sa cobor in bucătărie cu el, iar eu am acceptat pentru ca mi se făcuse într-adevăr foarte foame, plus ca trebuia sa îmi iau și medicamentele curând

Cobor încet treptele mari pentru ca deși piciorul meu nu e vânat, simt o presiune destul de mare pe el
Îl urmez in liniște pe Vlad pana in bucătăria imensa de lângă living.
-Ce vrei sa mananci? întreabă prietenos in timp ce analizează mâncarea din frigider

-Orice, nu contează
Pentru un grup de baieti ce nu dau o prima impresie destul de buna, trebuie să recunosc că sunt destul de ordonati.
Ma rog, ori asta, ori au pe cineva care ii ajuta cu curățenia
Sunt întreruptă din gândurile mele însă de mai multe ciocănituri puternice in usa, iar Vlad este cel ce lasa imediat mâncarea pe masa și se duce intr-a colo.

Probabil e Edward..nu vreau sa îl văd și sa înceapă din nou sa tipe la mine, mai bine merg sus, stiu ca nu sunt pregatita sa il înfrunt din nou.
Cu gândul asta in minte, m-am ridicat de pe scaun ieșind din bucătărie, dar atunci când ajung in living observ un băiat blond ce vorbea nervos cu Vlad din tocul ușii

-Acum e timpul sa te dai la o parte amice, vreau sa intru! Spune băiatul ce îl împinge încet pe Vlad, intrând.
Îl văd cum pășește încrezător, având o atitudine intimidanta la fel ca si postura sa.

Avea niște ochi mari albaștrii si un par perfect aranjat si dat pe spate, iar îmbrăcămintea sa neagră ii denota nonșalanța si încrederea.
Însă, momentul în care ochii sai s-au intersectat cu ai mei, a fost si momentul în care băiatul necunoscut s-a oprit, fixandu-ma cu privirea.

-Buna!
Cine ești tu, frumoaso? Ma întreabă zâmbind larg, apropiindu-se cu câțiva pași de mine
-Ea e Sofia, prietena lui Edward. Acum îmi spui și mie ce cauți aici? Raspunde Vlad in locul meu vizibil agitat

-Cred ca domnișoara poate sa vorbească și singura, iar tu idiotule daca ma mai intrebi o singura data ce caut aici, iti rup capul.
Uiți cumva ca tatăl meu v-a dat banii sa va luați paragina asta de casa?

După un schimb de priviri acide între cei doi, Vlad se lasa învins, îndreptându-se spre bucătărie și având grijă să trânteasca ușa in urma sa.

Asta nu putea fii mai bine...acum sunt singura cu un străin intr-o casa unde am fost rapita de altul.
Cred ca cel mai bine ar fi sa ma retrag in liniște in dormitor.
Ma îndepărtez încet de băiatul care încă ma privea îndreptându-ma ca un animal luat in vizor spre o sursa de scapare.

-Unde pleci, ingerule? Este vocea ragusita ce imi opreste actiunea, obligându-ma sa ma intorc
Privirea sa era la fel de curioasă si de entuziastă, urmand apoi sa meargă țintă spre canapea, așezându-se comod

-Haide, vino lângă mine, adaugă el privindu-ma de jos ranjind

Dumnezeule ma sperie atât de tare băiatul asta, iar gândul ca el ar putea fii la fel de impulsiv ca si Edward, ma terifia.
Nevrând să fac o scenă, ma îndrept încet spre el, așezându-ma însă la o distanta considerabila.