Edward

Capitolul 12-Prima minciună

Edward P.O.V
Am plecat cu Sofia imediat cum m-a sunat Vlad și mi-a spus ca trebuie sa mergem pentru doua zile in Paris pentru un nou transport și ca de data asta va veni cu noi și șeful "cel mare", pe care ne chinuim de atâta timp sa îl cunoaștem, mai precis tatăl idiotului de Alexander
-Sofia, ești bine? O intreb după 2 ore de liniste totală
-Da, doar ca..nu știu ce sa ii spun tatălui meu, îmi raspunde sfios.

-Îmi pare rău ca s-a ajuns aici, știi ca nu as fi vrut niciodată sa te pun într-o asemena situatie, dar nu am avut de ales, ii răspund încercând sa ma concentrez cât mai mult la drum, chiar daca vinovăția începuse să mă macine pe interior
-Edward, e ok
Probabil și eu as fi făcut la fel pentru a-mi proteja familia.

-De fapt, este ceva la care ma tot gandesc, spun privind-o scurt
- Ce anume?
-Le atitudinea ta, Sofia
Vreau sa fim sinceri unul cu celalalt.
Nu ai idee cat iti ador feminitatea si timiditatea asta copilărească, dar pana intr-un punct.
Lucurile vor avea nevoie sa evolueze in cele din urmă si vreau sa fii conștientă de asta.

Am toata bunavointa din lume si incerc sa fiu cat se poate de rezervat si de rabdator, dar ce se intampla acum intre noi, se va schimba, asa ca am nevoie sa te obișnuiești cu mine, cu gesturile mele si sa fii deschisă spre noi lucruri care se vor intampla curând, spun cat se poate de calm

Un oftat ii părăsește gura si am simtit ca încerca sa il abțină, însă sesizasem cum aerul din masina se schimbase si cum ea devenise din nou agitata.
Ii arunc o privire fugitivă si ii vad degetele cum se jucau încet unul cu celalat si desi simteam o oarecare stare de nervozitate atunci cand am sesizat ca nu imi raspunde, am încercat sa ma controlez si sa ma pun cat se poate de mult in locul ei.

Asa ca mâna mea dreaptă se duce spre ea, așezându-se in poala ei si mangaindu-i delicat degetele
-O facem impreuna, invatam împreună, ii șoptesc zambindu-i
Tu ma înveți ce inseamna răbdarea intr-o relatie, iar eu ce inseamna increderea in sine si cum sa scapam de inhibitii, ce spui?
-Cred ca esti minunat, imi spune cu un zâmbet scurt ce îmi înmoaie picioarele
-Iar eu cred ca esti îngerul meu, raspund sărutandu-i mana

***

Parchez la câteva case dinstanta de locuința Sofiei pentru ca hotărâsem impreuna ca asa ar fi cel mai bine pentru moment.
Domnul John încă nu trebuia sa afle si cand va veni momentul, ii vom spune impreuna.
-Mașina ta este gata diseară, am vorbit cu cineva sa o lase in fata casei tale, ii spun in timp ce o văd cum isi decupleaza centura

Nu vreau sa plece!

-Mulțumesc, pentru tot, îmi spune adăugând un mic zâmbet, apoi se apropie de mine și ma imbratiseaza strâns.

-Doar atât? O întreb, văzând cum era gata sa deschida portiera
Își întoarce capul spre mine cu o privire de copil nevinovat, si stiam in acel moment ca nu aveai cum sa fii supărat pe ea

-Lecțiile incep maine, spun prinzandu-i capul in mana mea
-O să îmi aduc un carnetel sa pot lua notițe, imi intra ea in joc apropiindu-se mai mult de mine

-O iubire, nu va fi nevoie, șoptesc lipindu-mi fruntea de a ei
Lecțiile se tin in dormitor, adaug pervers sarutand-o flamand.

Fata asta ma termina atat pe interior, cat si pe exterior, gustul ei, mirosul ei..
Parca era un trandafir mic umblator
Mirosea ca unul, arata ca unul si daca as fi gustat vreodata vreo unul cu siguranta ar fi avut aceeași aromă ca buzele ei

-Sa ai grija! Ii spun văzând cum coboară din mașina, mimând un "si tu" si un pupic dulce in aer
Doamne o s-o mănânc intr-o zi!
Aștept in mașina pana ce o văd ca intra in casa, apoi plec cu gândul sa trec pe la firma sa văd daca e totul inregula acolo și sa le spun ca voi lipsi doua zile.