Edward

Capitolul 31-Cea mai sfasietoare durere

~Capitol cu impact emoțional~

Sofia P.O.V
Îmi închid ochii gândindu-ma ca poate visez, ca poate doar îmi imaginez și ca tata nu pare ca își ia rămas-bun de la mine.
Dar...un zgomot puternic ma trezește la realitate.
Aud o împușcătura înfundată in timp ce încă aveam ochii închiși și simt ca îmi pierd echilibrul atunci cand ii deschid privind in jur și realizez ceea ce tocmai s-a întâmplat..

Tata stătea in dreptul mamei cu pistolul încă la tâmpla ei, din care acum se scurgeau siroaie de sange. Ochii ei încă deschiși inspirau multă durere și suferința, fiind fixați pe mine.
Corpul sau încă era legat de scaunul rece din lemn, fără sa mai dea acum vrun semn de viața.
Priveam șocata imaginea din fata mea...simteam ca nu ma pot mișca și ca nu pot reacționa in nici un fel.

Tatăl meu tocmai îmi omorâse mama in fața mea fără pic de regret sau durere.
Privirea lui era încă ațintită peste corpul ei fără viața, dar acum îl văd cum se întoarce încet spre mine, zâmbindu-mi scurt

Îl văd cum se aseaza in fund pe podeaua rece încă fixandu-ma cu privirea, punându-și pistolul in dreptul inimii, mimând un "Te iubesc"
Îmi închid ochii știind deja ceea ce urmează, fiind singura acțiune pe care o mai pot face.

Zgomotul de acum câteva minute se repeta...acel zgomot înfundat și puternic care răsuna in întreaga camera.
Îmi deschid încet ochii acum împăienjeniți și ii văd pe amândoi cum zăceau unul lângă celălat fără suflare.

                              ***

-La dracu! Aud dintr-o data in timp ce îmi deschid ochii, observând numai un tavan alb.
Vocea mi se părea extrem de cunoscuta, dar nu o puteam deduce dintre atatea care se aud in jurul meu

-Sofia, iubito...aud din nou aceeași voce in timp ce ochii mi se plimba dealungul tavanului și asta pentru ca știam ca nu ma pot ridica de jos din cauza durerii apăsătoare din tot corpul meu.
Simt doua brațe mari cum îmi curprind talia și ma ridica de pe jos fără nici o atenționare.

Îmi ridic privirea și i-o zăresc pe a lui Edward privindu-ma speriat in timp ce incerc sa fac legătura cu ceea ce s-a întâmplat.
Imaginea părinților mei care ma priveau fără suflare îmi revine in minte și îmi simt tot corpul traversat de un fior rece.

Deși as fi vrut sa tip, sa plâng, sau sa lovesc orice îmi sta in cale, nu puteam...ma simteam imobilizata și simteam ca nici nu pot vorbii.
Arunc numai simple priviri in jur și văd aceeași camera plină de sange care dispare încet odată cu înaintarea pașilor lui Edward.

-Iubito...te rog, spune ceva, orice...îl aud pe Edward in timp ce ma aseaza pe bancheta din spate a mașinii sale.
Nici nu ma puteam uita la el...tot ce făceam era sa ma concentrez pe un punct fix încercând sa îmi "deblochez" corpul.

-Sofia, sunt eu iubito.
Uita-te la mine, îngerul meu
Știam ca ochii săi ma privesc atent și deși îl vedeam cum sta in fata mea, aveam impresia ca priveam prin el.

-La dracu! Spune îndepărtandu-se de bancheta din spate a mașinii, auzind multe zgomote pe care nu le pot destinge
Bea asta, haide Sofia!
Nu ii răspund, ci doar îl privesc, parca așteptând sa se mai întâmple ceva neașteptat pentru a-mi putea reveni.

-Sofia, ma sperii.
Iubito, uita-te la mine te rog! Schițează orice gest, numai te rog...fa orice, îmi spune pe un ton agitat.
Îi simt din nou corpul cum coboară de pe bancheta din spate apoi văd o umbra neagră cum da ocolul mașinii văzând cum deschide portiera și scotocește in torpedou.
Știam ca e el, numai ca aveam impresia ca totul in jurul meu e blurat, iar singurul lucru clar din mintea mea, era imaginea părinților mei cum se sting sub privirea mea.