Capitolul 2-Imaginația realității

3.1K 130 30
                                    

Edward P.O.V
Îmi deschid încet ochii, simțind cum durerea de cap se intensifica cu fiecare minut scurs.
Eram treaz de ceva timp și deși am încercat sa mai adorm, nu mai puteam din cauza durerii.

Ma ridic încet in fund, frecandu-ma de câteva ori la ochi, incercând sa îmi revin.
Pătrundea foarte putina lumina in camera din cauza draperiilor trase, iar atunci când îmi deschid telefonul cu luminozitatea data la maxim, îmi strâng puternic ochii.
După ce îmi verific mesajele și e-mailul, amintindu-mi ca astăzi aveam o întâlnire la ora 11:00, ma ridic încă mahmur din pat și pasesc lent spre dus.

                               ***

Nu am stat mai mult de 10 minute, pentru ca trebuia sa ma grăbesc sa ajung la firma, așa ca imediat ce am intrat din nou in dormitor, mi-am ales din dulap o cămașă albă și o pereche de blugi negrii.
M-am îmbrăcat robotic, apoi am coborât încet la parter.

Nu ma șoca deloc ceea ce vedeam, casa era mizerabila, plină de sticle goale de alcool și suc, cutii de pizza și chiștoace de tigare.
Ceea ce ma șoca cel mai mult este cum dracului am ajuns aseară in dormitor și cum dracului a reușit sa plece toată lumea?
Pentru ca, credeți-ma, erau mult mai beți decât mine.

Nu aveam pofta deloc de mâncare, așa ca ma voi multumi doar sa beau o cafea când ajung la firma, dar știam ca trebuie sa chem pe cineva sa facă curat.
După ce am sunat la o firma pentru curățenie care mi-au spus ca vor fi aici intr-o ora, le-am lăsat cheia la intrare și nu am mai stat pe loc.

După 15 minute de condus, parchez in fata firmei, fiind uimit de faptul ca jurnaliștii și-au luat o zi liberă.
Mândru ca am scăpat măcar o zi de ei, grăbesc pasul, intrând.
Holul era gol, semn ca deja intrase toată lumea in ședințe, iar eu, dându-mi seama ca deja întârziasem 10 minute, alerg spre lift.

Atunci când am intrat in sala, toată lumea era deja prezenta, întorcându-se și privindu-ma surprinși
Ridic mâna in semn de "îmi pare rău" și ma așez la locul meu, fără sa fac zgomot.

Astăzi, unul dintre angajații nostrii, ne prezenta dosarele firmelor care vor ca noi sa le sponsorizam.
Erau fel și fel de firme și de agenții: de la agenții de modeling, la construcții și reabilitări.

Nu știu de ce, dar astăzi îmi concentrasem întreaga atentie asupra agențiilor de modeling, pentru ca sincer...nu mi-ar strica sa îmi clătesc privirea cu câteva frumuseți.
Bine-nțeles ca nu toate firmele mi se păreau cunoscute, dar asta nu m-a oprit sa le accept oferta și sa devenim sponsorii lor.

Hotărâsem împreuna cu întreaga echipa ca mâine sa organizam o "mică" petrecere alături de noii nostrii parteneri, pentru a ne putea cunoaște mai bine...și doamne, abia aștept sa cunosc câțiva "îngerași".

Planul deja era stabilit, iar astăzi eu va trebui decât sa caut o locație potrivită in care sa ținem petrecerea.
Așa ca imediat ce ședința s-a terminat, am mers direct la câteva hoteluri din centru, sperând sa găsesc ceva deosebit.

                               ***

După 2 ore pline in care am analizat zeci de hoteluri, m-am hotărât asupra unuia de la periferie.
Departe de toată agitația orasului, era un hotel de 5 stele, cu un decor sofisticat in culori reci care te duceau cu gândul la perioada Medievală, iar asta m-a făcut sa ma hotărăsc și asupra temei petrecerii de mâine seara.

Mulțumit de ceea ce alesesem, dar și obosit după o zi plină, decid ca e timpul sa merg acasă și sa petrec după atatea zile, o seara liniștita, fără sa dau nici o petrecere.

Edward Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum