Edward

Capitolul 30-Prinsă la Mijloc

Sofia P.O.V
Știam ca nu a fost bine ce am făcut, știam ca prin atitudinea asta riscam sa îl pierd pe Edward, dar trebuia sa îmi salvez mama, indiferent de ceea ce a făcut in trecut.
Am ieșit in graba din apartamentul lui Edward și am alergat in speranța ca voi găsi un taxi, ceea ce s-a și întâmplat, iar in mai puțin de 15 minute, ajunsesem din nou la casa pe care am împărțit-o atâția ani cu persoana care vrea sa îmi omoare mama.

Am intrat in dormitor trântind usa in urma mea și am mers direct lângă dulap, vrând sa ma schimb imediat și sa plec.
Nu credeam ca voi spune asta vreodată, sau ca ma voi îmbraca vreodată așa, dar in disperarea si graba care ma acaparasera, alesesem din dulap o pereche de blugi negrii si un hanorac in aceeasi culoare, iar geaca neagra de piele avea sa imi tina suficient de cald.

Parul mi-l prinsesem fugitiv intr-o coada lejera in vârful capului și deși pe fata aveam niște cearcăne proeminente, nimic nu mai conta in acest moment, asa ca tot ceea ce făcusem fusese sa imi spăl rapid  rimelul de acum doua zile deja întins.

Realizam ca acum urmează partea cea mai grea, pentru ca știam ca bănuielile îmi vor fi confirmate din momentul in care voi intra acolo și voi găsi ceea ce îmi produce atâta frica.

Așa ca dupa ce mi-am scos din unul dintre dulapuri o geanta mare pe care o foloseam atunci când mergeam in vacante, am pășit reținută spre...biroul tatei.

Deschid încet usa încăperii de parca el ar fi acasă și m-ar putea prinde, urmând să apas intrerupatorul ce luminează întreaga camera.
Deși mai fusesem de nenumărate ori aici, acum părea foarte diferit pentru ca știam ce urma sa găsesc.

M-am îndreptat spre biroul enorm de un crem lăcuit și după ce am îndepărtat scaunul, m-am asezat in genunchi in fata sertarului pe care nu am reușit sa îl deschid niciodată și asta pentru ca tata îl ținea mereu închis, iar singura data cand il  intrebasem ce se afla acolo, răspunsul sau a fost
"Asta nu e treaba ta, Sofia! Nu te mai apropia de lucrurile mele!"

Luasem din bucătărie un cuțit mic, dar suficient de ascuțit, pe care l-am introdus cu grija in gaura unde o micuța cheie își avea locul.
Rotesc de câteva ori, rugându-ma in gând sa reușesc, numai ca atunci când aud un mic "clic" realizez ca mi-as fi dorit sa nu îl pot deschide.

Las cuțitul jos și privesc speriata spre sertarul care deși fusese deblocat, încă era inchis, dar știam ca trebuia sa o fac...
Îmi duc agitata mâna stânga in dreptul sau și trag nesigura de el.

Nu ar fi trebuit sa ma mire ceea ce se afla acolo, dar dintr-un motiv sau altul, ma speriau îngrozitor cele 3 pistoale de diferite mărimi care se odihneau înăuntrul sertarului.
Toate erau negre și păreau noi, iar in dreptul fiecăruia sa aflau gloanțele.

Deși mai ținusem un pistol in mâna...atunci când am vrut sa ma sinucid, de data asta îmi era extrem de teama, iar tremuratul corpului meu și palmele mele transpirate, nu ma ajutau deloc

După ce am pus pistoalele in geanta și am adăugat lângă ele și câteva cuțite, am alergat in graba spre mașina și am pornit imediat la drum.

                              ***

Trecuse aproape o ora de când conduceam ca o nebuna și știam ca mai aveam numai 20 de km pana la depozitul in care Edward trebuia sa se întâlnească cu Adam.
Îl sunasem pe Adam înainte sa plec de acasă și i-am spus întregul meu plan, iar el m-a asigurat ca baietii nu vor fi prezenți in acel depozit pentru ca le spusese o adresa greșita.

Nu știu ce as fi făcut daca vreo unul dintre ei m-ar fi găsit și ar fi încercat sa ma oprească.
Adam ma speria îngrozitor, iar amenințările sale au pus capac întregii situații, dar cu toate astea știam ca o iubește pe mama intr-un fel sau altul, de-asta am fost de acord sa merg eu după ea, iar el mi-a dat cuvântul sau ca nu voi pății nimic.