Edward

Capitolul 17-Regulile

Edward P.O.V
Este deja a doua zi și Sofia tot nu da semne ca s-ar trezi prea curând.
Nu îmi vine sa cred ce a făcut..nu ma așteptam la asta din partea ei, abia aștept sa ii aud explicația când se va trezii.

Aseară imediat cum am luat-o de la petrecerea aia idioata, Alexander mi-a ieșit ca de obicei in cale.
Îmi era teama ca el fusese cel care a facut-o sa ajunga in situatia asta.
De fapt, eram convins de asta.

Când am adus-o aseară, dormea atât de profund încât nu s-a trezit nici când am schimbat-o, purta una din rochițele sale infoiate.

Nenorocitele ei de rochite!

Am pregătit micul dejun și m-am dus pe balcon, hotarat sa ma detensioneaz cu cateva fumuri de tigara, numai ca îndată ce am ajuns pe balcon, o văd și pe Sofia cum se apropie pe jumătate adormita

-Stai jos, trebuie sa vorbim! spun sec, privind orasul

-Știu si ti-am spus deja ca imi pare rau, se grabeste sa răspundă, continuând să stea în picioare și sa sfideze tot ce ii zic
-Sofia, ce naiba se intampla?
Ce vrei sa îmi demonstrezi?

-In primul rând, nu iti demonstrez ție nimic și in al doilea, nu e treaba ta ce fac eu.
Nu te-am obligat eu sa ma iei de acolo!

-Esti un copil răsfățat obisnuit sa primească totul pe tava.
Crezi ca totul ti se cuvine? Ca poti sa încalci toate regulile si tot tu sa pari victima? Incep eu sa ma aprind

-Reguli? Despre ce naiba tot vorbești acolo?
Sunt majora, pot sa beau, sa fumez si chiar sa ma drogez daca asa am eu chef! Tipa si ea la randul sau
A, da!
Regulile tale, Edward!
Pentru ca ai impresia ca ma controlezi, ca poti sa ma urmărești si sa imi invadezi viata privata! Continua, pasind spre mine

- Nu ai nici o putere asupra mea, pentru ca daca aveai, ma aveai legată de pat, făcându-ti fanteziile cu mine.
Nu iti pui întrebări? De ce nu ma ai? De ce nu poti sa ma domini?
Pentru ca nu detii controlul, nu cu mine, Edward!

Ma blocasem.
Toata furia si toti nervii ma blocasera.

Sofia se întoarce pe călcâie aruncându-mi o privire urâtă, insa chiar înainte să intre, aud:
-Unde e rochia mea și de ce m-ai dezbrăcat de ea?

-Rochia ta e la spalat si te-am dezbrăcat de rochie, draga mea Sofia, pentru ca era plină de voma..și știi de ce era plină de voma?
Pentru ca ai băut dracului pana când mai aveai puțin și leșinai!

- Hai sa clarificăm o chestie, spun dur, apropiindu-ma de ea
Obțin întotdeauna ce vreau, de aia esti acum aici.
De aia vei fi aici si peste o saptamana sau 5 luni, de aia voi fi primul si singurul care te are.
Pentru ca asa vreau eu! Ii tip in fața

-Îți promit eu ca nu o sa ma ai niciodata, raspunde sec, privindu-ma dur
Am plecat de aici, adauga, intrând în casa

-Nu pleci nicăieri! Urlu nervos, ducându-ma țintă spre ea

-Privește-ma! Tipa la rândul său, mărind pasul spre ieșire.
Dar eram mai rapid.
Am lovit cu putere ușa de la intrare pe langa capul ei, pana ce am vazut-o blocată cu spatele la mine
-Ti-am spus ca nu pleci nicaieri, adug, incercand sa ma calmez si sa imi reglez respiratia.

-Spune-mi totul sau iti jur ca nu o sa mai vezi niciodata, se intoarce spre mine rece

- Nu am nimic sa iti spun!

-Pentru cine lucrezi? Ce faci de fapt, Edward?
Esti asasin? Esti dealer de droguri? Esti contabil? Esti balerină? Ce dracului esti? Imi tipa in fata vazand cum devine din ce in ce mai încordată

-Sunt iubitul tau, ii spun sec, oprindu-ma
Și tu trebuie sa ai incredere in mine.
Vreau doar sa te protejez

-Tu nu esti iubitul meu, Edward! Spune calm, împietrind
Un iubit e sincer si nu si-ar pune niciodata iubita in pericol.
Nu ar urmări-o, nu ar spiona-o.
Nu ar forta-o sa fie parte din ceva ce nu vrea.
Pentru ca eu nu vreau Edward..sa fiu tarfa ta.
Eu nu voi fi niciodata bătută, biciuita, muscata sau legata, nici macar de către tine, continua rece

-Vreau sa stai departe de mine, Edward!
Mi-ai făcut deja destule probleme! spune înainte să treacă dur pe langa mine si sa deschida ușa pe care o tranteste imediat in urma sa.

A plecat...ea chiar a plecat și nu se va întoarce.
Nu sunt bun pentru ea, nu pot sa ii ofer ce isi doreste, nu pot sa mai fac nimic..gândesc in timp ce ma las ușor in jos pana ce ajung pe podea cu spatele rezemat de usa, dând drumul lacrimilor captive de atâta timp.

Sofia P.O.V

Cobor rapid din bloc cu lacrimi pe obraji și încep sa alerg ca o nebuna pe strada in speranța ca voi găsi un taxi.
M-a durut atât de mult sa ii spun sa nu se mai apropie de mine, dar eram atât de nervoasa pe el si de obosita de toata astea, încât nu am mai suportat.
Tin la el, simt niște lucruri care ma bucura si dor in aceelasi timp, dar nu sunt convinsă că ar funcționa.
Suntem atât de diferiți.

                               ***

După jumătate de ora de mers, i-am spus șoferului sa oprească intr-un parc de la marginea orașului.
Uneori mai vin aici când vreau sa fiu singura cu gândurile mele.
Ca de obicei, era gol si liniștit, insa am ales sa merg pe cea mai retrasa si întunecata banca, stiind deja ce va urma.
Îmi ridic picioarele, sprijinindu-mi capul pe ele, dand intr-un moment drumul lacrimilor care, sper sa ma liniștească odată cu eliberarea lor.

De ce s-a ajuns aici daca simt atatea pentru el? Si cu o intensitate devastatoare
De ce e atât de complicat? De ce?
Sunt conștientă că ne-am rănit pe amândoi prin tot ce am spus, dar e mult prea greu.

O relație nu ar trebui să fie așa, nu?
Ma minte, imi ascunde lucruri si nu are un strop de incredere.
Gelozia si posesivitatea il transforma practic intr-un alt om.
Într-unul pe care nu il vreau langa mine.
Doamne..cat doare, continui sa imi spui fiind răvășită de atatea gânduri

                             ***

Trecuseră aproape două ore, iar eu continuam sa merg încet spre casă cu gândurile încă vraiște, dar parca mai eliberată dupa doza de plâns.
În stânga mea, la câțiva metrii era cafeneaua pe care o frecventam cu tata de cand eram copil si care devenise părtașa la ritualul nostru din fiecare săptămână, unde veneam si mancam orice prostie dulce, jurand ca de maine vom duce un stil de viata mult mai sanatos.
Binenteles ca nu se intampla asa, imi spun in gand zâmbind brusc.

Decid sa intru, pasind timid înăuntru și merg sa imi comand vesnica ciocolată calda, apoi ma așez la o masa retrasa de lângă fereastra.
Imi verific instinctiv telefonul, insa nu aveam nici un apel si nici un mesaj de la el.
Va fi bine, Sofia! Gandesc, in timp ce îmi ajunge ciocolata

Prinsa din nou in gândurile mele, nu realizez momentul in care o mâna se aseaza blând pe spatele meu.
Surprinsă si speriată, ma întorc bulversată spre persoana din spatele meu și înțepenesc când văd cine se afla lângă mine

-M..mama? Spun cu vocea joasa in timp ce o privesc pe femeia din fata mea, îmbrăcată la fel de elegant ca întotdeauna, zambindu-mi.

Edward P.O.V

-Trebuie sa plec! Ma întorc și ii spun Alexiei ce ma privea trista din mijlocul patului.
-Hai mai..e târziu, de ce nu rămâi la mine la noapte?
Nu m-ar deranja deloc, continua, privindu-ma excitată

Nu dorm cu nimeni! Cu nimeni...
Cu nimeni...

-Nu am chef Alexia..nu am o stare buna! Ii spun sec, tragandu-mi hanoracul pe mine si căutându-mi disperat blugii
-Iubitule..serios, haide!
Nu ne-am mai văzut de mult, plus ca îmi ești dator după faza de ultima data.

Apropo, încă aștept o explicație pentru felul in care mi-ai vorbit, imi spune, punându-si brațele peste umerii mei si incepand sa ii maseze.

De ce o vreau pe ea?
Iesi afara din mintea mea!
-Of, la dracu, bine!
Spun și îmi arunc din nou hanoracul pe jos și ma întorc spre Alexia care ma privea zâmbitoare