Edward

Capitolul 13-Adam

Edward P.O.V
-Spune-mi unde dracului ții drogurile alea, sau fica-ta o pateste! Ii urlu in fața, impingandu-i pistolul mai mult in frunte
-Nu ai decât, nu îmi pasa, nu va spun nimic, raspunde imbecilul calm, legat de scaun

Urăsc sa fiu nevoit să fac asta, dar există in lume niște porci dezgustători ca nenorocitul din fața mea, care si-ar vinde propria familie pentru niste saci cu bani.
Cu ei, nu am milă.

-Chiar nu iti pasa de copilul tău? Întreabă Adam amuzat in timp ce își plimba pistolul pe lângă tâmpla fetiței de 10 ani.
-Nu, nu va voi spune niciodată unde sunt! Spune de data asta pe un ton mândru care imi provoca greață.
Chiar in momentul in care eram pregătit sa apas, usa camerei se izbește de perete, urmând ca Vlad și Alec sa intre bucuroși cu doi saci imensi in mâini

-Le-am găsit! Spune Vlad aruncând unul dintre saci lui Adam
-Ți-am zis ca le găsim, dobitocule! Spune Adam, rănjind
Termina-l! Adauga privindu-ma, iar eu apas fără mila pe trăgaci.

                            ***

Odata intorsi la depozitul lui Adam din Paris, unde ne-a înmânat milioanele de dolari de pe urma misiunii și ne-a felicitat pentru munca depusă.
-Ma surprindeți plăcut, băieți!
Ma bucur sa lucrez cu voi! Spune in timp ce ne toarnă fiecăruia puțin lichior in pahare.

-Și de ce te-ai ascuns pana acum de noi? Întreabă Alec luând cu pofta o gura din paharul sau
-De obicei, nu ma prezint personal persoanelor cu care lucrez, dar de data asta a fost o misiune dificila și trebuia sa intervin direct, dar ma bucur ca pe voi v-am putut cunoaște

Un tip mult prea calm pentru jobul pe care îl deține, fusese primul lucru ce îmi venise în minte atunci cand l-am văzut prima dată.
Parca fara vreo măcinare interioară, fara intenții ascunse, ci doar deschis si prietenos.
Nu ca eu m-as recomanda altfel, dar lucrul pe care am ales sa il fac a fost pentru bani si putere, marile mele slabiciuni.

Insa, in timp ce noi vorbeam, văd cum pe usa imensa a depozitului își face apariția o femeie..pare ca are in jur de 30 si ceva de ani, poate 40, având un par lung și brunet și niște ochii căprui mari.
Era îmbrăcată extrem de elegant intr-o rochie neagră mulată și o pereche de pantofi cu toc care ii puneau in evidentă picioarele subtiri.

-Băieți, vreau sa v-o prezint pe Loren, iubita mea si viitoarea mea soție, spune Adam gentil, sarutandu-i mâna, in timp ce eu o analizez pe femeia ce imi datea un aer suspicios de familiar.

Sofia P.O.V

Astăzi trebuia sa merg la liceu, pentru ca lipsisem destul de mult și trebuia sa recuperez cumva timpul in care am lipsit.
Ma imbrac lejer, dar cuminte, dupa cum imi place mie sa glumesc, alegând o rochie piersicie pana sub genunchi, destul de simpla, cu un decolteu in v si o pereche de teniși inalti albi.

Parul il aranjez la fel de cuminte pe spate, urmand sa dau cu un strop din parfumul lui Edward preferat, fiind modul ciudat prin care începusem sa ma simt conectata de el.
Ma îndrept spre mașina care mi-a fost adusă seara trecură de Vlad și slava domnului ca tata nu a fost acasă atunci, pentru ca aparent cufărul meu cu minciuni a început să aibă un buget limitat.

                             ***

-Sofia, pe unde naiba ai umblat atâta timp? Mi-am facut griji! Este prima întrebare pe care o primesc dupa ce am parcat mașina.
Nina, vechea mea prietena stătea rezemată de zidul din parcare, îmbrăcată lejer si nonconformist, privindu-ma curioasă

-Am fost ocupată cu firma, ii spun, zâmbind convingător
Desi eram atat de diferite din toate punctele de vedere, aparent Nina a fost primul meu exemplu din copilărie ca extremele se atrag.